Toate s-au scumpit, numai oamenii s-au ieftinit

Posteritatea cuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994) rămâne obiectul unui val de pietate populară. Cuvintele de folosință pe care le-a rostit sunt purtate din om în om, în toată Grecia, țesute de la un credinios la altul ca un chilim de înțelepciune.

Paisie e cel care observase, cu amărăciune, că toate s-au scumpit, numai oamenii s-au ieftinit.

Una dintre parabolele sale, adânci și actuale, e aceasta:

Un om se trezește dis-de-dimineață și se îndreaptă spre locul în care își câștigă pâinea cea de toate zilele. Drumul lui se întretaie cu al unui cartofor ce se întoarce spre casă după o noapte în care a pierdut tot. „Încotro s-o fi îndreptând, atât de grăbit, omul acesta?”, se întreabă împătimitul jocului de cărți. „Cred că se duce la tripoul din apropiere”, își spune.

Mai departe, îl vede un creștin: „Ce om pios! Se grăbește să prindă utrenia”.

Îi taie calea un hoț. Privindu-l pe omul nostrum, îți zice: „O fi având vreun pont și se grăbește să dea lovitura cât încă lumea mai doarme”.

Fiecare, conchide cuviosul Paisie, „judecă lucurile potrivit cu starea lui duhovnicească. Dacă cel din fața ta are gândul stricat, înseamnă că și