Tot înainte, la stânga, la dreapta și pe urmă mai întrebați

De Halloweenul ăsta m-am speriat bine. Nu, n-a sunat Băse la ușă să ceară bomboane.

M-am speriat când am auzit că ministrul Bugetului s-a încuiat  cu FMI într-un buncăr de la Finanțe și a dat drumul la bruiaj. Zona 51 e o glumă veche pe lângă Zona 2014.

De cine se păzește? De presă? Exclus. Colegii săi sunt cei mai limbuți ageamii din Europa. De contribuabili? Ei nu cârtesc, chiar dacă le-ai pune impozit pe impozit.

Nicăieri în lume discutarea bugetului nu e o adunare conspirativă. Nici în țara lui Susilo Bambang Yudhoyono (și pe indonezieni FMI i-a rupt cu austeritatea, dar măcar ei sunt informați; știu precis, de pildă, câți sunt: 250.585.668).

Mi-e teamă că partea română habar n-are să negocieze,  altfel nu s-ar fi sfiit să facă din bugetul pe 2014 un reality-show. (Sau ceva cam ca monoloagele premierului, înaintea ședinței de guvern). Mi-e teamă că FMI e bun de baubau – de scos în față ca să justifice toate neroziile.

Cleptocrații noștri trec prin lume, de aproape un sfert de secol, convinși că vor nimeri până la urmă capitalismul, pe principiul „tot înainte, la stânga, la dreapta și pe urmă mai întrebați”.