Toți pentru PSD! Sau nu?

Ce credeți că vrea să ne facă să credem politicianul miruit cu mirul lui Dumnezeu?! Ei bine, că anecdota aceea cu elefantul (astăzi cam subnutrit) „PSD” și cu șoricelul (astăzi cam amețit de „croșeul-Prodan-smetia-nației”, încasat la votul europarlamentar) „ALDE”, pe lângă că e savuros, mai e și adevărat.

Tropăitul extraordinar care umplea, într-o bună zi, văzduhul, în timp ce amintitele „personaje” politice traversau, umăr la umăr – ca să vezi -, un pod, peste o apă, l-a făcut pe șoricel să se încarce energic de propria-i personalitate, și, privindu-l pe pa(c)hiderm… de sus, să exclame: „Vezi ce zgomot facem noi, amândoi, elefantule?!”.

Cam așa a fost și cu Varujan „Ecoul lui Tăriceanu” Vosganian.

Nu trecuseră multe ore de când liderul ALDE, perechea lui Dăncilă la șefia alianței aflate la guvernare, spusese răspicat, la A3: „Împreună cu colegii mei am analizat acest lucru și sigur că mă îndrept spre o candidatură, dar această candidatura ar fi mult mai utilă să aibă o susținere cât mai largă. Adică, să fie din partea PSD și ALDE și poate chiar mai mult. (…) Cred că un candidat cu susținere comună are toate șansele să se opună cu succes unui așa președinte. Dacă nu vom avea un candidat comun cu PSD, după data de 22 iulie vom vedea cum vom configura o alianță care să aibă un candidat cu șanse. Poate să însemne Pro România, da„.

Cât se poate de corectă spusa șefului Senatului: trei formațiuni, susținând un prezidențiabil comun, pot imprima o energie mai mare candidatului lor, care ar putea pătrunde, astfel, în turul doi al alegerilor, cu atât mai mult cu cât Opoziția se anunță „categoric” divizată.

De aici încolo, noi, prea puțin clarvăzători, nu putem prezice persoana susținută, criteriile care o vor propulsa în poziția unică, ce șanse ar avea aceasta să-și învingă contracandidatul.

Cu siguranță, o parte a acestor răspunsuri ar putea fi livrată Stângii de casele de sondare, de măsurători, de analize aplicate, de studii.

Cealaltă parte va putea fi rezolvată, cu siguranță, doar de scrutinul de la toamnă

Dar de aici, de la tema sus-amintită (împănată cu osânza micului șantaj, gen „După data de 22 iulie vom vedea cum vom configura o alianță care să aibă un candidat cu șanse. Poate să însemne Pro România, da!”, adăugată în rețetă) de prezidențiabilul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, și până la „expunerea viguroasă de motive” a purtătorului de cuvânt al șoricelului ALDE din poveste, e cale lungă.

„Așa cum vă imaginați am avut discuții în legătură cu această chestiune, colegii noștri într-o largă majoritate și-au exprimat dorința ca domnul Călin Popescu Tăriceanu să fie candidatul nostru pentru președinția României. Așadar, electoratul coaliției PSD-ALDE îl validează pe Călin Popescu Tăriceanu drept candidat al acestei coaliții, sper ca și colegii noștri din PSD în virtutea înțelegerilor pe care le-am avut să ia act de această dorința a electoratului, nu numai a ALDE, ci și PSD„, a tunat Vosganian.

Deci, e limpede: dacă, mai ales, electoratul nostru, toți cei patru la sută care ne-au votat, îl vor pe Tăriceanu, atunci musai ca și ăia peste 20 la sută, ai PSD, să voteze, așa cum ne-am înțeles – tot cu al nostru! Dacă nu, e panică în Coaliție, ce mai?!

Păi, cum să fie chiar așa, domnule Vosganian, când șefa PSD, Viorica Dăncilă, tocmai a anunțat că „elefantul” a stabilit, prin vot, în forurile sale de conducere, să-și desemneze propriul candidat, „DIN PSD„, indiferent care o fi acela, iar oamenii partidului să negocieze cu ALDE și ProRomânia ca să li se alăture în a-l promova/susține pentru Cotroceni?!

Știu, prozaică și de coșmar chestiunea, dar adevărată: numai șoricelul ALDE crede că zgomotul său politic dezvoltă același număr de decibeli cu cel al elefantului din întâmplare, visând, în consecință, că șantajul cu etajul coaliției ce se va surpa mai ține și astăzi…