Prima pagină » Puterea Gândului » Toți suntem un pic fumați

Toți suntem un pic fumați

Toți suntem un pic fumați
Este din ce în ce mai simplu să se împarta românii în tot felul de tabere, pe orice subiecte. Ne-am antrenat să ne situăm de o parte sau alta, ba chiar și de ambele, în același timp, că nici nu mai contează prea tare tema, ci cât de mulți discută desprea ea. Nu cum, ci câți.

Pretențiile au crescut, astfel încât acum nu mai vorbim doar despre probleme personale, problemele comunității în care suntem sau ale domeniului în care activăm, ci ne-am extins la sport, politică, artă și alte teme la zi. Orice teme.

A trecut și asta, pentru că de ceva vreme am depășit și aceste granițe și ne-am dus sufletele, compasiunea și părerile peste toate granițele din lumea asta.

Atentatele și terorismul își fac de cap prin lume de multă vreme, dar au început să se apropie si de țara noastră. A fost America, a urmat Spania, Anglia, Franța și acum Turcia. Între ele, pe alte continente, se întâmplă aceleași nenorociri. Doar că gradul de popularitate și de afecțiune este proporțional cu turismul românilor din acel oraș sau zonă. Parisul sau Londra sunt ca și ale noastre, așa de tare ne-am indignat de răul din lume. Turcia, Burkina Faso sau Somalia? Nu prea sunt pachete turistice all inclusive pe-acolo. Când a fost în ianuarie atacul de la Istanbul am văzut ceva-ceva deranj în pacea din internetul românesc. Dar pentru Ankara, unde au murit mai mulți oameni, nu prea. Ba mai deloc. Acum, serios, câte vacanțe se fac acolo și câte în Istanbul?

Curentul atentatelor se apropie și de granițele noastre. „Doamne ferește” sau „Allah, ține-i departe pe ai tăi de ai noștri!” de momentul în care s-ar întâmpla așa ceva în România.

Iar dacă acum ceva ani asta părea imposibil, acum totul s-a schimbat. În rău.

Cei mai mulți dintre noi nu am prins conflicte și stări de urgență reale, decât pe cauze interne. Aproape niciunul dintre noi nu a trăit exercițiul de solidaritate nativă, dacă am fi atacați din exterior. Cum ar reacționa românul de azi, care are tendința de a se contrazice mereu, de a se plasa pe o poziție superioară față de ceilalți, care a fost nevoit până acum să se descurce cu o politică internă penibilă și din cauza căreia toți, dar absolut toți, ne simțim furați?

Eu cred că cei mai mulți s-ar comporta exemplar.

Cred, de asemenea, că o bună parte de presă o să dea vina pe Băsescu sau Iohannis, cum cred că Becali o să dea vina pe Satana, iar unii o să spună că e vina celor care acolo în momentul ăla.

Câți europeni o să-și pună steagul României pe social media? Asta dacă o să știe care este steagul nostru.

Poliția, forțele de intervenție ar reacționa corespunzător?

Și, cel mai delicat, salvările, pompierii și toate care se învârt în jurul situației de prim ajutor ar fi pe fază? Mai ales după Colectiv.

Doamne ajută să rămânem doar la exercițiul de a ne întreba toate astea și să nu aflăm niciodată. Sper să rămânem la micile și meschinele noastre subiecte, iar ele să fie maximum de tensiune dintre noi. Încă țipăm cu semne de exclamare despre scoaterea fumatului din locuri publice, ca și cum asta nu ar fi fost ceva firesc de la bun început. Am fumat patru-cinci ani și am fumat mult. Cei mai puțini toleranți sunt fumătorii, nu cei care nu îi lasă să fumeze.

Nu ar fi trebuit să fie o lege care să interzică asta, ci bunul simț de a nu-l deranja pe cel de lângă tine cu alegerile tale personale. Fumatul este o alegere personală, nu vreun tratament la o boală.  Mirosul fumului de țigară îl privește doar pe cel care îl produce, nu și pe alții. Să o luăm ca pe o măsură socială. O să se împrietenească mai mulți oameni acum, chiar dacă nu lucrează în aceeași clădire, întâlnindu-se afară, în fața imobilului de birouri și dându-și cu părerea despre subiectele zilei.

Daca vrei sa-i urmaresti activitatea lui Cornel Ilie, poti da ‘follow” la pagina https://www.facebook.com/cornel.ilie.54

Autor