Traian Băsescu și teoria statului de drepți

PDL este pe cale de a rata definitiv orice șansă de revenire, odată cu implicarea lui Traian Băsescu în disputele din partid. Democrat-liberalii vor fi atât de preocupați să se bată unii cu alții, încât n-or să-și mai dea seama că războiul a fost deja pierdut. Udrea îl va ataca pe Blaga, Blaga o va ataca pe Udrea, Băsescu n-o să tacă din gură. Până la urmă, puțin va mai conta cine câștigă câtă vreme mortul va rămâne mort pe masă.

Pentru orice observator lucid este destul de clar că eșecul PDL este de fapt eșecul lui Traian Băsescu. Partidul a crescut și s-a prăbușit odată cu el. Or, miza acestui congresului ar fi fost găsirea unei soluții de trecere în era post-Băsescu. Singur, Vasile Blaga n-ar fi putut să o facă, Elena Udrea nici atât. Varianta „reformiștilor” ar fi fost sortită eșecului de vreme ce aceștia nu au fost asimilați niciodată de partid.

O soluție ar fi fost poate o echipă de tranziție, în care să se regăsească toate curentele din partid, cu un mandat limitat până după prezidențiale, dar cu o strategie eficientă de identificare și promovare rapidă a unor oameni credibili care să facă față onorabil anului electoral viitor. Cu siguranță, trecutul, a se citi Băsescu, ar fi fost asumat într-o asemenea formulă, dar ar fi fost și un semnal al unei distanțări privind înainte.

Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, tot la asta se va ajunge. Vrând-nevrând, Traian Băsescu nu este nemuritor. Acum însă nu este pregătit să se retragă. Puțin probabil ca peste un an și jumătate când își va fi terminat mandatul la Cotroceni să se apuce de scris memorii. Cum pe mare nu se mai poate întoarce, va face ceea ce știe: politică. Semnalul a fost dat: „Am spus că nu o să mă întorc în PDL, dar am zis și că demisionez în cinci minute”. Nu o să se mulțumească cu un rol decorativ, iar pentru asta are nevoie de partid și nu orice fel de partid, ci de partidul-slugă pe care și l-a construit și l-a condus fără încetare, pe modelul „da, șefu`, să trăiți aveți dreptate”, cum a povestit nu demult pentru gândul Radu Berceanu întâlnirile pe care conducerea PDL în frunte cu Emil Boc le avea la Cotroceni cu Traian Băsescu.

Altfel nu poate fi interpretată încercarea de impunere a Elenei Udrea la șefia PDL. Elena Udrea a fost un dezastru pentru partid, însă are o loialitate necondiționată pentru Traian Băsescu. Exact ceea ce-i trebuie președintelui pentru a primi partidul la cheie, așa cum îl știe el.

Obișnuiți de prea multă vreme să sară în picioare doar când aud numele de Băsescu, n-ar fi exclus ca și de această dată pedeliștii să reacționeze ca atare. Cum Vasile Blaga nu prea are ce să le ofere concret, cu atât mai mult promisiunile revenirii la guvernare, după iminenta rupere a USL așa cum Băsescu a sugerat-o vorbind de prezidențiabilii Crin Antonescu și Victor Ponta, ar putea să aibă succes.

Doar nu într-o doară, Victor Ponta și Liviu Dragnea au fost reevaluați din autorii loviturii de palat și uzurpatori ai statului de drept în parteneri numai buni de semnat un pact de coabitare. Unde mai pui că până și Adrian Năstase, din exponentul de seamă a sistemului ticăloșit nu este acum decât un politician care nu a avut noroc în viață, ajuns în pușcărie pentru o găinărie.

Așa stând lucrurile, Traian Băsescu nu mai avea de rezolvat decât problema statului de drepți. A reușit?