Trauma Băsescu și trei observații despre referendum

Așa cum s-au desfășurat lucrurile, este din ce în ce mai clar că revizuirea Constituției va fi principala temă de campanie pentru anul electoral viitor. Revenirea brutală a lui Traian Băsescu în dezbaterea publică o demonstrează. Probabil că și interesul USL, în general, și al lui Crin Antonescu, în particular, acesta a fost încă de la bun început – să-și individualizeze adversarul, să aibă cu cine se bate, în condițiile în care opoziția parlamentară există doar cu numele.

Din start, dezbaterea s-a desfășurat pe aceste coordonate. Modificările aduse Constituției în comisia de revizuire nu au urmărit nicidecum stabilirea unui cadru constituțional coerent, ci reglarea conturilor cu actualul președinte, făcându-l chiar la un moment dat pe un parlamentar să tragă concluzia că „nu ne-am vindecat de traumele provocate de Traian Băsescu”.

Intervenția șefului statului și votul negativ dat marți pe referendumul lui Băsescu privind unicameralul cu 300 de membri pe care îl vrea în Constituție au venit să demonstreze că lupta continuă. Cu votul pe noua lege fundamentală amânat până la toamnă, cu un previzibil eșec la Curtea Constituțională și cu un referendum pe care Băsescu îl ține în pix pentru un moment oportun, ea va crește în intensitate odată cu apropierea alegerilor.

Dincolo de calculele politice însă, câteva precizări ar trebui făcute.

USL absolutizează referendumul pentru demiterea lui Băsescu de anul trecut, un referendum invalidat din motive de prezență, și aruncă la coș voturile consultării populare din 2009, privind unicameralul cu 300 de membri, care a îndeplinit toate condițiile de legalitate.

Anul trecut la vot au mers 8.459.054 de români, din care 7.403.836, adică 87,52% au votat pentru demiterea lui Băsescu. „Ne batem până la capăt pentru lege, pentru drept și pentru votul vostru. Știm sigur că 8,5 milioane de alegători români sunt în viață, s-au pronunțat, sunt reali și au putut fi numărați”, susținea Crin Antonescu căutând o legitimitate pierdută în lipsa câtorva sute de mii de români absenți. Referendum invalidat.

În 2009, la referendumul convocat de Traian Băsescu odată cu turul I al prezidențialelor au participat 9.320.240 de români. 7.765.573, adică 88,8%, au spus da pentru reducerea numărului de parlamentari,6.740.213, adică 77,7%, pentru unicameral. Referendum validat.

Astăzi, la patru ani distanță, din Casa Poporului – ironic, nu? – fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, coleg de partid cu Antonescu celor 8.459.054 milioane de români „reali și numărați”, a dat sentința: „Noi, liberalii, ar trebui să avem curajul să spunem ”. Ca și cum cei 9.320.240 de români care au votat în 2009 au fost imaginari și numărați doar în capul lui Băsescu.

Trei lucruri trebuie spuse. Primul: dintre cei care au votat anul trecut pentru demiterea președintelui, cu siguranță mulți au votat și în 2009 pentru unicameral cu 300 de membri. Al doilea: dacă Traian Băsescu va repeta referendumul, majoritatea covârșitoare va avea aceeași opțiune, iar încrederea scăzută în politicieni ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru USL în acest sens. Al treilea: Curtea Constituțională, în decizia 682 din 27 iunie, a statuat că „referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului național din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranității naționale. (…) Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voința populară, exprimată cu o largă majoritate, să fie ignorată de reprezentanții aleși ai poporului„.

Într-una din ședințele comisiei de revizuire pe care o conduce, Crin Antonescu a comentat ironic votul majoritar cu care USL își trecea amendamentele: „Nu mă uit la femei, în fața mea văd doar poporul”. Care popor? O întrebare la care ar trebui să reflecteze de o seamă și USL, dar și Traian Băsescu.