Aaron Wess Mitchell, succesorul doamnei Victoria Nuland, adjunctul pentru afaceri europene și eurasiatice al Secretarului de Stat al SUA, sosește astăzi în România.
Până să fie cooptat în Administrația Trump, Mitchell a fondat și coordonat Centrul pentru Analiza Politicilor Europene (Center for European Policy Analysis – CEPA), singurul think-tank din Statele Unite a cărui activitate de cercetare se concentrează asupra continentului nostru. (CEPA a organizat în aprilie anul acesta, la Palatul Cotroceni, un seminar pe tema securității în Europa de Sud-Est).
Succesorul Victoriei Nuland e un expert în partea noastră de lume, cu opinii ferme, exprimate în ultimul deceniu în numeroase prelegeri și în presa americană. Poziționarea sa de principiu asupra politicii externe americane apare pregnant și în „The Unquiet Frontier: Rising Rivals, Vulnerable Allies, and the Crisis of American Power” (Frontiera neliniștită: rivali emergenți, aliați vulnerabili și criza puterii americane), publicată în urmă cu doi ani, avându-l drept coautor pe profesorul Jakub Grygiel, cu care uneori își semnează și editorialele. Cartea, tradusă și în limba română, lansată în urmă cu câteva săptămâni la Târgul de Carte de la București, în prezența ambasadorului Klemm, e o culegere de analize geopolitice care condamnă izolaționalismul american al perioadei pre-Trump. Volumul merită o prezentare largă, cu atât mai mult cu cât pe una dintre frontierele „neliniștite” se află România.
Mitchell e și un susținător fervent al relațiilor strânse cu Europa (o altă temă asupra căreia părea până acum a fi în sensibilă divergență cu Donald J. Trump). Ultima prelegere pe care i-am urmărit-o, susținută la The Heritage Foundation, are acest leit-motiv: „Conservarea Occidentului nu poate avea loc fără Europa. America și Europa sunt Occidentul și inima lumii libere”.
Despre România, adjunctul pentru afaceri europene si eurasiatice al Secretarului de Stat Mike Pompeo știe destule. Într-un interviu acordat, în 2014, lui Dan Tăpălagă, Aaron Wess Mitchell vorbea despre vecinătățile dure ale țării noastre – „o insulă a guvernanței democratice și a ideilor și instituțiilor euroatlantice. Din punct de vedere strategic, e o insula a antlantismului”. Vorbea despre războiul hibrid pe care îl poartă Rusia pe teritoriul României. Observa cu acuitate, în urmă cu patru ani, că România nu e Ungaria, nici Victor Ponta nu e Viktor Orban. Lăuda lupta anticorupție.
E interesant ce va spune mâine, în calitatea sa oficială. Aticorupția și-a arătat între timp și partea sa întunecată, guvernarea Dragnea a cârmit-o spre iliberalism, Opoziția zisă liberală e o caricatură penibilă, societatea civilă pare să fi obosit, Klaus Iohannis s-a dovedit a fi un președinte slab, care n-a reușit să fructifice nici unul dintre atuurile cu care intrase în mandat… Numai amenințările de securitate au rămas aceleași, într-o vecinătate la fel de dură.
Foto: www.state.gov