Al doilea, al treilea și al patrulea om în stat, reprezentanții coaliției aflate la Putere – Tăriceanu, Dragnea și Dăncilă – au întors spatele Zilei Naționale a Franței, cum au făcut-o și la Ziua Națională a Americii.
Neamprostia e consecventă: cei trei cred că, în felul acesta, îi pedepsesc pe ambasadori. Douăsprezece țări – SUA, Franța, Germania, Belgia, Canada, Danemarca, Elveția, Finlanda, Luxemburg, Olanda, Norvegia și Suedia – au îndrăznit să-și exprime îngrijorarea în legătură cu legile privind Justiția (între timp, PSD-ALDE le-a și trecut prin Parlament, iar politrucii detașați la Curtea Constituțională le vor amenda, poate, pe ici pe colo, dar nu vor avea tupeul antipartinic să le dea la întors).
Cei trei ofuscați, care au prelungit Anul Centenar 2018 până în 2020, ca să ajungă micii și berea la toată lumea, care și-au croit legi să-i scape de pușcărie, pe ei și tot neamul lor politic, n-au nici o treabă cu România și cu istoria ei. Altfel, măcar din respect pentru istoria României, ar fi trebuit să fie astăzi la Ambasada Franței, țara generalului Berthelot. Ce și cum să le spui, ca să priceapă? Franța ne-a sprijinit să facem Marea Unire, după ce ne sprijinise s-o facem și pe aia Mică.
Nu ei, personal, ar fi fost așteptați la Ziua Națională a Franței, ci funcțiile pe care le ocupă.
E greu de convins un fotoliu de premier sau de președinte al Parlamentului să gândească în locul titularului.