Bravului general McMaster i-a scăpat, de altfel, într-un interviu acordat ABC, motivul satisfacției lui Donald Trump, după întâlnirea cu președintele Xi: a reușit să-l îndepărteze de Rusia.
Puterea de autoînșelare a președintelui Statelor Unite e remarcabilă. A crezut și că, promițându-i omologului său chinez viitoare tranzacții excelente, acela – entuziasmat – va denucleariza Coreea de Nord. China a respectat toate sancțiunile convenite la ONU, ar mai adăuga și altele, dar n-ar stinge niciodată lumina nord-coreenilor, nu din umanism, ci fiindcă reprezintă o zonă-tampon în complicata configurație a regiunii. Și fiindcă, spre deosebire de Trump, înțelege că – în butoiul de pulbere al Asiei – o eroare cât de mică l-ar putea pune în confruntare directă cu Statele Unite.
Nu doar că după întâlnirea de la Mar-a-Lago relațiile cu Rusia nu s-au răcit, dar China i-a cerut ajutorul. Nediplomatic spus: a dorit să sublineze că o implică.
La două zile după convorbirea telefonică Xi-Trump, ministrul de Externe chinez l-a sunat pe omologul său rus. Wang Yi a declarat apoi că a convenit cu Serghei Lavrov să se „coordoneze îndeaproape” pentru a calma situația din Peninsula Coreea și pentru a aduce părțile la masa negocierilor. Interesul comun ruso-chinez este de „a preveni războiul și haosul” în zonă.
În afara unor vase-spion, cum are și Beijingul, Moscova a început să-și plimbe navele prin împrejurimi, în așteptarea „armadei” promise de Trump. Ieri, de pildă, crucișătorul rusesc Varyag a făcut o… vizită de prietenie la Manila, în cinstea apropiatei vizite la Moscova a președintelui Rodrigo Duterte. (Filipinele sunt o bază militară americană, căreia Duterte încearcă să-i schimbe cursul politicii externe, făcându-și bezele când cu Rusia, când cu China).
Cea mai scurtă dintre granițele Rusiei e cu Coreea de Nord – nici 20 de kilometri de graniță terestră și 22 de kilometri de graniță maritimă. Președintelui Americii, care gândește în stil mare, i se pare o nimica toată și un bun motiv să ignore Rusia în problematica legată de Coreea de Nord. Poate că nici consilierul său pe probleme de securitate națională, generalul McMaster, n-a prins răgazul unui desert la Mar-a-Lago să-i spună că rachetele cu rază scurtă și medie ale nord-coreenilor, cele cu care era amenințat Barack Obama în vremea primului său mandat, purtau semnătura specialiștilor ruși concediați după colapsul Uniunii Sovietice. Probabil și rachetele mai pricopsite cu care au defilat zilele trecute au cam același know-how.
McMaster e singurul care ar putea să-i predea rapid președintelui Donald J. Trump un curs scurt de istorie aplicată.