Astăzi a transmis premierului Netanyahu, cu mărinimie, că poate să treacă de la el încă o construcție ilegală în Cisiordania.
Nu că guvernul de la Ierusalim s-ar fi sfiit s-o facă. Chiar ieri noaptea („ca hoții”?) miniștrii au aprobat, în unanimitate, ca 99 de hectare din zonă să fie trecute în proprietatea statului, pentru a fi ridicată acolo o așezare ilegală pentru cei evacuați în decembrie anul trecut din așezarea ilegală Amona. (Curtea Supremă a Israelului apucase să respingă o altă variantă de amplasament, dovadă că în Israel există încă instituții mai puternice decât a primului ministru).
Restul e ipocrizie pură.
După ce, în februarie, Trump îl dojenise blajin pe Netanyahu, rugându-l s-o lase mai moale cu construcția de așezări ilegale, premierul israelian s-a grăbit să anunțe o politică de „reținere semnificativă” în materie, dovada dorinței de a relua procesul de pace. A găsit o formulă strălucită: „reținere semnificativă”. Trump și-a explicat, la rându-i, strălucit, aprobarea: a promis Bibi locuitorilor din Amona ilegalitatea asta, n-ar fi moral să nu se țină de promisiune.
Liderii de la Ramallah au reacționat imediat, a reacționat cu „profundă dezamăgire” și secretarul general al ONU. Și cu asta basta.
Dacă palestinienii vor îndrăzni să cârcotească pe la Națiunile Unite, doamna ambasador Nikki Haley o să aibă toc de cojocul lor.