Tudorel și Codruța în avionul groazei. Cum a mâncat Viorica adeziunea la Pro România

Pentru zborul București-Washington cu escală la Bruxelles își luaseră bilete mai mulți doctori și pacienți. Printre ei mă număr și eu. De obicei, președintele Liviu se plictisește groaznic în timpul zborului, așa că m-a rugat să-l însoțesc ca să-i spun bancuri cu Klaus, Jean-Claude și statul paralel.

Când avionul decolează, o prind de mână pe stewardesă. Tremur ca varga, știu că piloții sunt doi pacienți de la salonul fără clanță. În fața mea, tot la business class, Viorica citește cu pixul în mână anunțurile de condoleanțe din revista Politico. Simplul fapt că unii monștri sacri au murit și ea încă supraviețuiește o umple de speranță, de energie. Privește distrată prin hubloul din dreapta și își face cruce cu limba când avionul nostru trece razant pe deasupra Catedralei Mântuirii Neamului. Clopotele încep să bată în ritm de hip-hop, trase de mâinile dibace ale unui securist ieșit din sistem după o supradoză de vitamina D.

În boxe se aude Vivaldi. La clasa a doua cântă Sorinel Salam. Diferențele nu se opresc aici. Stewardesele noastre sunt în costum de baie, iar cele de la low-cost poartă pijamale cu talie joasă și cizme murdare, de șantier. E ultima fiță în materie de modă la compania aeriană afiliată Spitalului Micul Pentagon.

Doctorii Tudorel și Codruța stau în spatele nostru, se ignoră reciproc. Merg la Bruxelles în scopuri divergente, Tudorel ar vrea s-o împiedice pe Codruța să devină șefa anchetatorilor la nivel european. Cât ea se întoarce să-i ceară stewardesei încă un ceai de mușețel, Tudorel îi strecoară în pahar două pastile de Viagra-P cu efect psihotrop. Doctorița le dă iute peste cap, pe urmă se ridică și iese pe culoar.

Începe să gesticuleze și să ofere indicații pentru pasageri:

– În cazul, foarte probabil, în care voi deveni șefa anchetatorilor la spitalul din Bruxelles este recomandat să nu vă panicați. Deasupra scaunelor veți găsi o pereche de cătușe pe care să vi le puneți singuri la semnalul meu. Evacuările de urgență sunt amplasate la mijlocul și la capetele avionului. Dacă nu suportați regimul fără clanță, puteți debloca ușile și sări în gol. Este unica modalitate demnă, curajoasă, de a scăpa de calvarul unei anchete pe care promit să o coordonez cu maximă exigență, în spiritul justiției ce m-a călăuzit în ultimii ani, cu ajutorul bunului Dumnezeu și al ambasadelor occidentale.

Intervenția neașteptată a Codruței se termină în aplauzele câtorva pacienți. Ca și cum cineva i-ar fi ciupit de fund, Dan și Dacian se ridică brusc să-i ofere câte un trandafir, însă tocmai zburăm printr-o zonă cu turbulențe. Avionul ne zgâlțâie zdravăn, cei doi bărbați se împiedică și cad peste Codruța. Primul o îmbrățișează Dan, care profită de moment ca s-o pipăie pe sub bluza de pijama. În replică, doctorița îi îndeasă în gură petale de trandafir.

În difuzoare se face auzit comandantul aeronavei:

– Bună dimineața, vă rugăm să reveniți la locurile dumneavoastră. În sfârșit, am găsit butonul prin care putem lua legătura cu turnul de control din Bruxelles. În câteva minute, stewardesele vă vor servi Micul Dejun de Rugăciune Națională. Comandantul echipajului vă dorește călătorie plăcută, fără incidente majore.

Micul Dejun de Rugăciune Națională fusese introdus la cererea președintelui Liviu, ca repetiție generală înaintea evenimentului similar de la Washington, organizat de președintele Donald.

Primim caserolele cu mâncare: un hot-dog vânăt, cu miros de mucegai, jumătate de ou tare și un biscuit cu făină de cannabis. De lângă mine, Liviu se ridică și pășește pe culoarul dintre scaune. Își aprinde trabucul cubanez, apoi lumânarea furată de la botezul alianței USR-Plus. La cererea lui, rostim în cor Tatăl Nostru. Finalul rugăciunii îl surprinde pe Liviu cu mâna pe fundul Manuelei, stewardesa roșcată cu sânii ieșiți din sutien.

Rostește afectat:

– Amin! Doamne ajută să ajungem cu toții sănătoși la Bruxelles și la Washington. Rugăciunea noastră se îndreaptă acum, în aceste clipe grele, către reprezentanții Statului paralel, ai mișcării #rezist, ai multinaționalelor și chiar ai BNR. Sper să le vină mintea la cap, pentru că momentan, acești trădători gândesc cu fundul, scuzați-mi franchețea. Credința adevărată este credința în Adevăr, iar adevărul este unul singur: îi rupem pe toți la vot!

Avionul ne zgâlțâie din nou. Viorica se panichează, mă întreabă dacă am o parașută în plus sau măcar o față de masă. Apoi vomită micul dejun pe pantalonii lui Liviu.

Când președintele ajunge, cu greu, la locul său, țâșnește pe culoar doctorul Matteo, un fals chirurg plastician originar din Italia. O prinde de gât pe stewardesa roșcată cu sânii la vedere și amenință că-i scoate silicoanele pe loc, dacă pilotul nu aterizează de urgență la Roma. Pare un tip foarte hotărât. De undeva din față, Codruța spune că-i plac silicoanele stewardesei. Ar vrea ca italianul să i le pună ei după ce i le scoate roșcatei.

Alte trei femei din avion ridică mâinile, agitate:

– Vrem și noi! Vrem și noi!

Pe nesimțite, Viorica se strecoară printre scaune și-i altoiește o tigaie în cap teroristului cu opt clase și diplomă de medic. Bărbatul cade, ușor, în brațele lui Dacian, care îi șoptește la ureche că îl angajează pentru campania electorală. Are mare nevoie de specialiști capabili să aducă un Plus de atractivitate partidului, prin implanturi de botox, acid hialuronic și citate din K. Marx.

Când credeam că lucrurile au reintrat în normal, aud în difuzoare o voce cunoscută:

– Sunt Victor, noul comandant al aeronavei. Am imobilizat piloții și am deturnat avionul. Din rațiuni de discuții pe marginea bugetului s-a anulat participarea la Micul Dejun de Rugăciune Națională, așa că revenim în București. Vom ateriza pe Otopeni abia după ce absolut toți pasagerii semnează adeziunile pentru Pro România. Stewardesele le vor împărți imediat, rămâneți la locurile voastre. Mulțumesc.

Îl văd pe președintele Liviu foarte ofticat. Se uită lung la adeziune. Știu că mai degrabă ar prefera să moară decât să ajungă iarăși sub talpa lui Victor.

Mototolește hârtia, o bagă în gură și începe să o mestece. Pasagerii îl imită. Viorica îl întreabă dacă mai întâi poate să ardă formularul, pentru că are intoleranță la celuloză încă de prin clasa a IV-a, când a mâncat carnetul de note după un 4 (absolut nemeritat!) la limba română. Scoate bricheta și își dă foc la păr din greșeală. În isteria creată, găsesc cu greu extinctorul. Îl agit și o umplu pe Viorica de spumă. Arată mișto, ca un om de zăpadă. I se vede doar nasul.

(va urma)