UE: unii mai integrați decât alții

Vă reamintesc – șoarecele și elefantul traversează un pod. Șoarecele, entuziasmat, exclamă: „Ce frumos tropăim!…”.

Toate cele 28 de țări au fost și până la retragerea Marii Britanii egale, doar că unele mai egale decât celelalte.

Nu trebuie schimbate statutele Uniunii ca acest tip de egalitate să fie reafirmat și adâncit în format 27. UE va ieși, diplomatic, dintr-o ipocrizie ca să intre, diplomatic, într-alta.

La reuniunea informală de la Malta din februarie (unde președintele României a fost ocupat să dea socoteală despre Ordonanța 13 a Guvernului Dragnea condus de Grindeanu), cancelarul Merkel s-a referit explicit la soluția mai multor viteze. De altfel, coloana vertebrală a acestei noi Europe există (euro – non euro, Schengen – non Schengen).

Zilele trecute, la summitul de la Versailles al celor patru – Franța, Germania, Italia, Spania –  s-a vorbit despre  „cooperare diferențiată”, un eufemism pentru „cercuri concentrice” sau brutala formulă „mai multe viteze”.

Dacă acum, de la Bruxelles, va reveni liniștit și satisfăcut de sine (doar, așa cum ne-a asigurat, Uniunea Europeană se află abia la începutul dezbaterilor!), de la Roma – unde pe 25 martie va avea loc summitul general, aniversar –  președintele Iohannis se va întoarce victorios –  citând sintagma „o Uniune nedivizată și indivizibilă” ca pe o contribuție prețioasă a României. (Citez din ciorna Declarației care va fi prezentată atunci – un triumf al terminologiei). Îmi închipui că va trece rapid peste restul frazei, care constituie chiar miezul deciziei deja luate: „care acționează împreună, atunci când este posibil, în ritmuri și intensități diferite, atunci când este necesar”.

Ce-ar trebui să facă Președintele, când deciziile sunt deja luate, mai mult decât să repete mantra „o Uniune Europeană puternică, unită, solidară”?

Să aibă – măcar de acum  – un proiect pentru România.