Ultima zi obișnuită a lui Pictor Vonta

În ziua aceea în care nonagenarii își făceau, matinali, plimbarea anuală prilejuită de această dată de un scutin european, Pictor Vonta se trezi binedispus. Știa că nu trăsese decât niște linii la întâmplare în tabloul la care lucra de doi ani, îndesând în fundal furnici plesnind de fericire și în prim-plan burtoși cu ghiul și steag european în spate, dar 25 mai se anunța o zi bună. Fără să țopăie ca un amator, se pregătea în secret să treacă tușa groasă, lăsată în urmă ca o dâră de mândrie amestecată cu dispreț chiar de maestrul său exilat la Rahova, și să ajungă președinte.

În ziua aceea, doamna Vonta se trezi devreme. Îi trase copilei pe cap o rochie roșie cu motive românești pe care Pictor Vonta însuși le copiase dintr-un album mai vechi, văzut odată la muzeul etnografic, lăsându-i la vedere numai ochii triști. Își prinse cosițe, o luă de mână, și urcară, așa, în atelierul de la etaj al turnului rezidențial de sticlă în care se mutaseră cu toții mai demult, cu credit modic. Credea că ziua aceea e a ei, dar înțelese repede că cel mai bine e să aleagă, zâmbitoare, planul doi.

În ziua aceea, puțini își mai aminteau cum și-au petrecut 1 ianuarie 2007. Dacă s-au bucurat sau nu, după sticla de șampanie dată pe gât la miezul nopții, o dată treziți în țara europeană ce nu mai încăpea azi, de mândrie, în tabloul lui Pictor Vonta. Dacă au mai socotit sau nu, de atunci, de câte ori au aprobat mimetic orișice pe canapeaua din sufragerie, lăsând o plasmă să gândească-n locul lor. Dacă au socotit și cât îi costă: cablul, pomana lor electorală, șpaga.

În ziua aceea, și mai puțini stăteau să cântărească între putere și adevăr și încercau să vadă mai departe de 43% -PSD, 13% – PNL, 13% – PDL, 8%- PMP, 5% – UDMR, poza de exit-poll la ora 15.00.

De a doua zi, Pictor Vonta urma să renunțe la griuri și să vopsească fără opreliști în roșu orice primar doritor de podețe, garduri noi și fâșii cât de înguste de asfalt și dispus să sară pârleazul. Să lase urma de șovăire și să cumpere cu vorbe mari și bani puțini om cu om, până la Cotroceni. De a doua zi, după ce cei mai mulți nu se vor fi obosit măcar să îi arate, la vot și nu prin huiduieli plătite, cât face guvernarea lui, ca și a președintelui scuipat.