Ultimul șoarece din Pisicopole

Tombili, sultanul din Kadıköy (cartierul din partea asiatică a Istanbulului) s-a stins miercuri. Dacă și-a trăit și a șaptea viață, nu va mai reveni nici pe canapelele ceainăriilor, nici prin bazarul de pește, nici în pragul vechilor librării, nu se va mai întinde tacticos pe o bancă la soare.

Fostul Constantinopol e capitala pisicilor. Dai peste ele la fiecare pas –  de sub porticurile umede din Fanar, până în cosmopolitul Cihangir.

Pisici ghiftuite, pisici famelice, pisici tembele, pisici firoscoase, pisici aristocrate de Dolmabahçe, pisici proletare  de Büyükçekmece, pisici boeme de BeyoÄŸlu, pisici vagaboande de docuri, pisici sofisticate de Ä°stiklal, pisici revoltate de Resistanbul, pisici dezabuzate, pisici nostalgice, kemaliste, pisici erdoÄŸaniste, pisici güleniste, infiltrate pretutindeni, pisici buimace de Ortaköy, pisici pioase, pisici liber-pansiste, pisici.  

În Islam, pisicile sunt pure, câinii nu. Lacrimile – da, sângele nu. Credincioșii le plasează până în proximitatea Profetului, mângâindu-le cu gingașe legende. (Odată, fiindcă o pisică dormea pe jalabiya lui, Muhammad și-a decupat-o, ca să n-o trezească).

Altădată aș fi privit Pisicopole, cu ochii ultimului șoarece din cetate.