„Un anume domn Rimbaud, pretinzând că este negustor la Harar și la Aden (…) V-aș rămâne foarte îndatorat, domnule consul, dacă mi-ați trimite niște informații despre acest individ, a cărui înfățișare e puțin cam suspectă”.
Arthur Rimbaud nu mai era, la vremea aceea, traficant de arme, ci comerciant de cafea. Un navetist între Aden si Harar (orașul sacru al musulmanilor din Etiopia), rupând-o binișor în arabă.
Despre peregrinările sale între Cornul Africii și Arabia Felix probabil că mi-ar fi plăcut să scriu. Altfel de ce-aș fi păstrat peticul hârtie?
Cu ce scop încerc să vă bag pe gât acest hering roșu? Ca să vă scot din logica vindicativă a aiuritorului nostru prezent politic și să vă proiectez în urmă cu vreo 135 de ani, într-o poveste pe care puteți s-o scrieți și singuri.
Promit să antologhez cele mai frumoase aberații.