Prima pagină » Puterea Gândului » Un bătrânel drăcos și cutia lui de conserve

Un bătrânel drăcos și cutia lui de conserve

Îl lingușesc de frică, îl înjură de frică, îi rostesc numele de dimineața până seara, ca pe o mantră - de frică.

Publicat: 09/08/2013, 11:38

Actualizat: 11/01/2020, 05:16

Își ține puterea într-o cutie de conserve. O zornăie și o zdrăngăne, o plimbă și-o rostogolește, o trage după el, legată c-o sfoară, pe aleile Palatului.

Spectacolul puterii lui are o atracție hiptonică, te ține cu ochii pironiți ani în sir.

Ca orice tupeist inexorabil, plânge ușor. (Era o vreme când lăcrima din orice).

E neobosit: nu uită și nu iartă.

Îi ține pe toți în lesă; pe unii mai din scurt, altora le-o lărgește – cât să cadă-n canal.

Îl lingușesc de frică, îl înjură de frică, îi rostesc numele de dimineața până seara, ca pe o mantră – de frică.

Are mereu dreptate. E convingător când spune una, și la fel de convingător – imediat – când o dă la-ntors.

Aliații tremură cu o majoritate de 70 la sută în mână. Imediat ce-au câștigat, zdrobitor, alegerile, i-au cerșit coabitarea. Amenință că-l suspendă, să se audă vorbind, ca Scufițele Roșii în pădure.

Bătrânelul drăcos face periodic bilanțul: le numără scheletele din dulap. Nu că el nu le-ar avea pe-ale lui, dar nu se văd – le poartă la lumina zilei, la gât, ca pe niște talismane.

Justițiarii sunt cu adevărat independenți, dar au un hobby: să-i citească gândurile.

Ro Mânia? Un derdeluș de propagandă pe care alegătorii alunecă, de la un scrutin la altul, pe pungă.