Un Ceaușescu copy-paste

Un lider care-i amenință cu pușcăria și cu războiul civil pe cetățenii propriului stat, dacă aceștia vor îndrăzni să-i ceară în stradă demisia. Un Ponta, bolnav de putere, care se agață de funcție, gata să pârjolească totul, de jur-împrejur  – să dărâme legi și instituții. Un premier care, chipurile, nu se lasă „doborât”, dar care, de fapt, nu se dă dus, încercând să-i sperie pe oameni, ca un bau-bau al „loviturilor de stat” închipuite, „uitând” că dacă el, V. Ponta, demisionează, aceeași majoritate pesedistă va da și viitorul premier. Un iresponsabil care repetă fără să clipească minciuna periculoasă precum că decizia unui „singur” procuror de a-l chema în instanță înseamnă dictatură.

După „filosofia” premierului, ar trebui să le plătim despăgubiri, din bani de la buget, tuturor românilor trimiși în judecată, fiecare la rândul său, de câte un „singur” procuror, de fapt „un dictator”.

Ca Nicolae Ceaușescu, Ponta nu vrea să plece decât „repudiat” de Marea sa Adunare Națională.

Ce-ar trebui să spună, în consecință, un român oarecare, urmând exemplul premierului? Că și el poate face tot ce-i trece prin cap, în ciuda bunului simț și a ordinii legale, pentru că, oricum, trimiterea sa în fața justiției ar însemna „dictatura unui singur procuror”? Cu bună știință, premierul României dă o lovitură brutală, fără echivoc, justiției, invocând, la urma-urmei, anarhia. Și acesta e, din păcate, doar începutul.

Prin urmare, cum poți spune tu, astăzi, Ceaușescule bolnav de putere, că rezoluția unui tânăr procuror – așa cum ai fost, la rându-ți  –  este o cacealma și o dictatură? Cum poți susține că facerea dreptății a devenit, peste noapte, „lovitură de stat”, făcandu-ne, brusc și irevocabil, martorii unei noi mineriade duse de grupul tău infracțional, care a ocupat Parlamentul și care – extrem de periculos – susține, prin reprezentanți, că e trimisul „lui Dumnezeu” pe pământ? O dictatură a alianței penalilor în plină demonstrație de forță – la TV, în Parlament, la Guvern, în spațiul public – ruptă complet de dorințele nației.

Iar nația nu vrea imunitate infinită pentru parlamentarii penali, ci, mai degrabă, alegeri anticipate.

PS. Mi-am exprimat părerea, nu o dată, că justiție se poate face fără cătușe și arest preventiv – iar această lipsă de măsură în ale spectacolului cătușelor se dovedește a fi devenit, azi, un punct extrem de vulnerabil al practicilor procurorilor DNA. Dar aici e vorba de cu totul altceva: Ponta pur și simplu nu acceptă să fie judecat, realitate exprimată direct de „avocatul” său de casă, tot mai șocantul Călin Popescu Tăriceanu, care a lansat deja ideea că premierul și miniștrii săi ar trebui să se bucure de „imunitate” în decursul mandatului.