Tocmai ce spuneam că e un personaj. De fapt, e cel puțin două.
Îl mai țineți minte pe onorabilul Crăcănel, mereu pe urmele Conținei cu 5 Fanți? Care zice: „Domnule, n-am vreme de stat!”. Ăla e. Dar îmbrăcat în mantia puterii lui Richard al II-lea. Hop și el acolo unde Caragiale se întâlnește cu Shakespeare.
După o chibzuință de 799 de zile, Președintele a ieșit să ne dumirească în legătură cu referendumul.
Mă așteptam la un regal. A fost tot dintr-ale carnavalului politic.
Ce ne cere Președintele să facem pe 26 mai? Să spunem că da, nu vrem amnistie și grațiere pentru corupți. Dar corpupții se vor scoate pe ușa din dos – cum dau semne s-o facă – umblând la termenele de prescripție, de pildă.
Ce ne mai cere? Să spunem că da, nu vrem ca Guvernul Dragnea condus de Dăncilă să adopte Ordonanțe de Urgență, când e vorba să se scape de pușcărie. De parcă ăștia n-ar avea și Parlamentul în gheare.
Și, s-avem pardon, cum va susține Președintele campania pentru referendum? Cum se va îngriji să fie argumentat și celălalt punct de vedere, al suciților care – de-un capriț, de-un pamplezir – ar vota pro-corupți?
(Constituționaliștii ar avea și ei, nu mă îndoiesc, multe de cârcotit).
Îmi pare că toată însăilarea asta, vorba lui Crăcănel, insultă electoratul cu palme.