Un înlocuitor pentru Traian Băsescu

Cel mai bun lucru pe care Traian Băsescu îl poate face pentru PD-L, în perioada imediat următoare, este să-l lase-n pace. Să renunțe la a mai interveni în disputele din interiorul acestuia, susținând o anumită tabără, și la rolul de far călăuzitor, fără de care partidul eșuează. L-a patronat mai bine de 10 ani, l-a tras după sine, l-a băgat în combinații câșigătoare, l-a adus, în două rânduri, la putere, dar, în ultimii trei ani, a contribuit, în mod substanțial, la înjumătățirea ponderii lui electorale. PD-L este, acum, un formațiune de 15 la sută, iar președintele nu mai are leacul de creștere. Partidul trebuie să încerce altă rețetă.

Ceea ce caută pedeliștii în scurtul timp care a mai rămas până la Convenția Națională din 30 iunie nu este un înlocuitor pentru demisionatul Emil Boc, ci unul pentru Traian Băsescu. Fostul partid de guvernământ, deși condus de cel dintâi, a continuat să fie partidul celui de-al doilea, asociat așadar cu un lider puternic, care a reușit, dirijându-l cu fermitate, să-l personalizeze. Pentru a se reface, are nevoie de un șef cu un calibru politic asemănător, nu de un alt surogat. Deocamdată, există o singură candidatură certă la o funcție de conducere, a celui mai critic și mai blogger dintre membrii săi, europarlamentarul Cristian Preda, așa că pedeliștii nu au de unde alege. Vasile Blaga, văzut ca unul din puținii „opozanți” din interior ai lui Traian Băsescu, ezită să intre în cursă, iar Mihai Răzvan Ungureanu – căruia primarul Gheorghe Falcă, finul președintelui, îi face invitații curtenitoare – se închide ca mimosa pudica și tace. Nimeni nu este dornic așadar să preia partidul în circumstanțe atât de dificile și să muncească la refacerea lui, știind dinainte că bătălia electorală din noiembrie este deja pierdută. Dacă Blaga – exponentul emancipării de sub tutela prezidențială – și Ungureanu – figura nouă, promotoare a politicii de dreapta – vor candida, oricare dintre ei reprezintă o șansă ca PD-L să devină un important partid de opoziție. Prăbușirea lui la scrutinul parlamentar ar însemna dispariția opoziției democratice, pe locul căreia va crește USL, deja mare, și partidul ultrapopulist al lui D.D. Altele nu mai sunt.

În eventualitatea că președintele Băsescu va fi spectator activ (sau măcar jucător discret) la evoluția PD-L din perioada imediat următoare, domnia sa ar mai putea face partidului un bine și să-și ia niște prieteni apropiați, pe băncuță. Dintre aceia cu imagine proastă, mult tupeu și gură mare, ingredientele care-au dospit dezastrul electoral. Menținerea lor în funcții n-a fost o mișcare câștigătoare, dar trecerea lor pe tușă sigur e.