Și Oz, și Grossman plătesc fiindcă au curajul să spună adevărul privind soarta palestinienilor.
Despre Amos Oz am vorbit de multe ori, despre David Grossman niciodată. Când îi deschid cărțile, nu pot să nu-mi amintesc un tulburător film al lui Samuel Maoz, „Liban”, războiul din 1982 văzut prin cătarea tancului. Fiul scriitorului, Uri, comandant de tanc, a fost ucis cu câteva ore înainte de sfârșitul celui de-al doilea război din Liban (2006).
În primăvara anului trecut, într-un interviu acordat Euronews, Grossman era încă optimist: „Lupta mea pentru pace vizează nu doar palestinienii – dreptul lor de a avea propria casă, și țară, și demnitate; nu vreau ca ei să-și trăiască viața sub umbra ocupației, nu vreau să proiectez umbra ocupației asupra nimănui, fiindcă atunci când o proiectez asupra cuiva îmi umbresc propria viață”.
La observația reporterului că soluția a două state pare să fi murit, David Grossman a reacționat vehement: „Nu, nu, nu! N-o omorâți atât de repede, nu e moartă, e singura opțiune”. Când reporterul i-a propus soluția unui singur stat și l-a întrebat dacă israelienii și-ar putea-o imagina, Grossman a răspuns printr-o întrebare: „Credeți că aceste două popoare, israelian și palestinian, zguduite nu doar de un secol de violențe, dar de-a dreptul desfigurate, credeți că sunt suficient de mature pentru a colabora într-un mod eficient și pozitiv într-o singură entitate politică? Nu se va întâmpla asta”.
Știindu-l un critic neobosit al premierului Netanyahu, reporterul n-a ratat subiectul: „Ați afirmat de curând că el conduce cu ochii larg închiși. Ce-ați vrut să spuneți cu asta?”. David Grossman: „Nu pot pricepe cum o persoană atât de inteligentă, o persoană cu atâtea cunoștințe istorice câte are el, ignoră realitatea, ignoră faptul că, dacă Israelul se bazează doar pe propria putere, la un moment dat – Doamne, ferește (e singurul context în care îl voi invoca pe Dumnezeu) – Israelul va fi învins, va exista o putere mai mare decât a noastră, mai vicleană și mai curajoasă, mai sofisticată, care va învinge Israelul”.
Cel care spunea despre Trump că, având un astfel de prieten, țara sa nu mai are nevoie de dușmani, a publicat în urmă cu câțiva ani un roman excepțional, „Un cal intră într-un bar” – povestea unui stand up comedian bătrân. Întrebat despre carte, Grossman a spus această anecdotă: „Un melc intră într-o secție de poliție și îi strigă sergentului de serviciu: M-au atacat două broaște țestoase! Sergentul ia o coală de hârtie și îi cere: Descrie-mi în amănunt ce s-a întâmplat. Răspunde melcul: Nu pot să-mi amintesc. Totul s-a petrecut atât de repede!”.