Prima pagină » Puterea Gândului » Un paratrăsnet pentru Dragnea

Un paratrăsnet pentru Dragnea

Un paratrăsnet pentru Dragnea
Un comentariu semnat de Marian SULTĂNOIU

„Contrar unei evaluări subiective, tendențioase și partizane, prezentată opiniei publice de cineva, săptămâna trecută, eficiența DNA este departe de a putea fi contestată”, a afirmat președintele, completându-și poziția cu o referire la ultimul „duel” dintre Tudorel Toader – „cineva-ul” din preambulul declarației – și Laura Codruța Kovesi, desfășurat, marți, în ședința CSM-Secția pentru procurori: „În condițiile date, suntem tot mai departe de o revocare”.

Nimic nou sub norii vineții ai politicii românești, Iohannis rămânând consecvent cu el însuși, reafirmându-și precedentele opțiuni.

Dar unde se află, în aceste condiții, ministrul Justiției, cel care a căzut la datorie, îndeplinindu-și misia cerută de partid, motiv pentru care a primit aprecierea „unanimă” a lui Dragnea și pomenirea în ordinul de zi pe unitate? „Am fost mulțumit de prestația lui. Nu-i putea convinge nimeni pe procurori” a spus liderul PSD. Dar ar putea pleca Toader din guvern?! „Dar de ce nu ar putea continua Tudorel Toader ca ministru al Justiției? Cine e sistemul, procurorii din CSM? Eu înțeleg că nu procurorii fac Guvernul. Dacă ei nu fac Guvernul, de ce nu ar rămâne?!”, a conchis șeful PSD, printre salvele de tun, pe principiul „Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece”, (dacă nu ține cu dinții să rămână…) cum ar fi spus Schiller.

Unii cred că ar trebui să mai întârzie, ca să nu bată la ochi.

Pentru că, spre deosebire de Dragnea, mulți dintre ceilalți consideră că „reprezentația” ministrului a fost un fiasco.

Parcă-l și văd pe Tudorel dând fuga la partid – după ce s-a furișat, odată scăpat din ghearele CSM, prin spatele/fața ziariștilor -, dând ușa de perete, și spunând, cu zâmbetul ăla al lui, de copil bătrân al Copoului: „Hei, Boss, ai văzut vreodată o prăbușire mai măreață?”.

E limpede că ministrul Justiției a descărcat, post-înfrângere, toate energiile negative ale meleagului, ca un paratrăsnet înfipt într-un copac deja trăsnit – de la stânga, la dreapta, de la Iohannis la Dragnea și de la politic la civil. E prea dur insuccesul, pentru ca șeful PSD să-l digere cu adevărat, și nu doar așa, de poză, ca pe o „victorie” de etapă.

Orice s-ar întâmpla de acum încolo, e clar că Iohannis (susținut de toți partenerii strategici) va fi (și mai) greu de „ucis”, și nu fără consecințe imprevizibile.

Iar „elementul Kovesi”, indiferent de soarta lui, până la urmă, va constitui o bornă importantă, poate decisivă, în lupta pentru următorul mandat de președinte.