Un pod peste Marea Roșie

„Am convenit cu fratele meu, Excelența Sa președintele Abdel Fattah Al-Sisi, să construim un pod care să unească cele două țări. Acest demers istoric, de a lega două continente, Africa și Asia, e o prefacere calitativă care va dezvolta comerțul la niveluri fără precedent”. În replică, președintele Egiptului s-a grăbit să dea podului un nume: „Regele Salman bin Abdel Aziz”. În planurile de acum câțiva ani se numea, firește, „Regele Abdullah”. Ideea e însă mai veche de-atât. Are cam un sfert de secol și s-a născut în capul lui Mubarak.

Două piedici au stat în calea bunelor intenții: ecologiștii, îngrijorați de soarta recifelor de corali din zonă, și Israelul, îngrijorat de faptul că – proiectat în Strâmtoarea Tiran, la gura golfului Aqaba – pune între paranteze portul Eilat, podul constituind în felul acesta o „amenințare strategică” și un „motiv de război”.

Din visul acesta, care n-are mari șanse să devină realitate în vremea vieții visătorilor, și-a anunțat intenția de a face parte și Grupul Binladin (rudele lui Osama), cel mai mare antreprenor de construcții din Orientul Mijlociu.

Euforizați de imaginea podului arcuit peste Marea Roșie, părțile au semnat astăzi acorduri economice de aproape două miliarde de dolari. De altfel (am mai explicat asta pe larg) saudiții sunt principalii sponsori ai Egiptului (fără ei regimul Al-Sisi s-ar surpa). Nu din generozitate, ci din rece calcul geopolitic: nu-și permit un Egipt instabil și, dacă pentru asta e nevoie să spună în fiecare zi o poveste, nu vor obosi să o facă.