„O problemă devine tot mai dificil de rezolvat, pe măsură ce se micșorează”.
Viața e un exemplu. România e un exemplu mai bun. Depinde de unde te uiți. Dacă rămânem la nivelul nostru de mitici, plângem ca niște copii.
Avantajul de a avea un Președinte bine făcut (și fostul Președinte era mereu bine făcut, dar în felul lui): privește țara de sus, o cuprinde în întinderea ei măreață.
Abia acum îi ințeleg seninătatea. De la nivelul Președintelui, totul pare ușor de tratat.
Pentru noi e mai greu. Ne-am micșorat copiii din greșeală, ca în filmul cu savantul diliu, iar acum ni-i mănâncă bacteria prin spitale.