Un președinte care s-a scos la încălzire

„It’s global warming, stupid!” Scris cu litere negre pe fundal roșu, titlul de pe coperta Bloomberg BusinessWeek îmi răsună în minte ca un dangăt de rezervor gol. Coada spre pompă se întinde pe doi kilometri. „Omule, din ’70 n-am mai văzut așa ceva…”, își amintește bărbatul de lângă mine, împingându-și mașina spre stația de benzină. Ne omorâm timpul discutând despre încălzirea globală în timp ce așteptăm la coadă ca să potolim setea mașinilor oversize. În spatele nostru, rămași fără curent electric, zgârie norii Manhattanului au un aer bolnav în lumina violetă a înserării.

În drumul spre pompă, la o benzinărie rămasă fără carburanți, un angajat pune repede de-o afacere: cinci dolari să-ți încarci telefonul mobil în timp ce aștepți la coadă. Spiritul întreprinzător care a construit cel mai măreț oraș de pe Pământ nu se dezminte.

Superfurtuna Sandy a scos pentru câteva zile, de pe prima pagină a ziarelor, campania electorală, trimițând-o în paginile de interior. Cu toate acestea, încălzirea globală are un ecou cât se poate de politic. „It’s global warming, stupid!” devine viral pe rețelele sociale, se analizează la CNN, se dezbate obsesiv de către experți. Pe fundalul imaginilor cu New York-ul devastat, o discuție despre încălzirea globală cu câteva zile înainte de alegerea noului președinte al Statelor Unite nu este tocmai o veste bună pentru campania lui Mitt Romney. Pe ultima sută de metri, oricât de cinic sună, Obama „s-a scos”: Sandy îi aduce două victorii nesperate – primarul din New York, Michael Bloomberg, un republican cu sufletul, își anunță sprijinul pentru președintele în funcție; guvernatorul din New Jersey, Chris Christie, omul în care republicanii își puneau speranța să-l învingă pe Obama la prezidențialele din 2012, își arată recunoștința pentru sprijinul federal (fotografia sa cu Obama, vizitând zonele afectate de furtună, apare simbolic pe prima pagină a multor ziare care-l sprijină pe președinte).

Tema încălzirii globale este una care separă clar cele două tabere. Obama promite dezvoltarea energiilor regenerabile, reducerea subvențiilor pentru sectorul petrolier și reducerea dependenței de petrolul de import. Romney vorbește în numele afacerilor din industria extractivă, mult mai puțin sexy pentru opinia publică, dar producătoare de profituri substanțiale pentru mulți americani și creatoare de locuri de muncă. Pentru un republican hardcore, vânarea de vânt promisă de Obama este un fel de soluție flower-power care țintește într-un viitor incert și care nu rezolvă problema esențială pe care o are America acum: pierderea a milioane de job-uri în anii de criză. În replică, Obama folosește statisticile oficiale care arată că nivelul cantității de petrol și gaze extrase din solul american a crescut în mandatul său și subliniază că investițiile în energiile nepoluante sunt o necesitate pentru viitor, chiar dacă în prezent pot părea o aventură costisitoare. Romney vorbește pentru prezent, Obama pentru viitor. A câta oară?

Iată de ce disputa mediatică pe marginea încălzirii globale este puternic marcată politic. Vorbeam în urmă cu două săptămâni cu un membru al staff-ului de campanie republican, care îmi nuanța poziția programului lui Mitt Romney pe această temă: nimeni nu e „stupid” să nege că încălzirea globală există, doar o arată studiile specialiștilor; totul e să nu fii „isteric” în legătură cu asta, să accepți că încălzirea globală are cauze naturale, că există „cicluri ale Pământului” și că influența omului are prea puțină legătură cu topirea ghețarilor devreme ce asta s-a mai întâmplat în trecut.

Este însă foarte greu să mai convingi pe cineva acum că forța distructivă a furtunii care a măturat New Yorkul nu are legătură cu emisiile poluante, cu industriile grele și, în definitiv, cu încălzirea globală. Este o dezbatere pe care susținătorii lui Mitt Romney ar vrea s-o poarte, evident, după alegeri iar susținătorii lui Barack Obama ar fi gata s-o tranșeze în 48 de ore. Cu siguranță însă că nici unii, nici alții nu vor avea spor să-l convingă pe americanul de rând să-și ia o mașină mai mică.