„Urâtul și Frumosul” în USL

„Nu suntem atât de revoluționari!”, a recunoscut, prim-vicepreședintele Klaus Iohannis, întrebat fiind dacă PNL iese de la guvernare în cazul măririi cotei unice. Într-adevăr, numai naivii vor fi crezut contrariul, după salva de declarații supărate, lansată de unii lideri liberali, gata să sucombe cu cota unică în brațe. Toată discuția despre ruperea USL, în acest context, este – așa cum spune dl Iohannis – „artificială”, fiindcă nici PSD nu ar dori să majoreze impozitul pe venit, premierul Victor Ponta, care conduce fără direcție, fiind, totuși, capabil să ia o astfel de măsură.

Vâlva creată în jurul subiectului a băgat însă spaima în salariați și i-a transformat pe liberali în mici eroi ai rezistenței fiscale. Adică, datorită opoziției lor nu ne mai taxează statul în plus cu șase la sută, ceea ce este fals. Dacă luarea unei decizii cu privire la cota unică devenea presantă, PNL ar fi mers pe un compromis, așa cum a făcut cu proiectul Roșia Montană, pe care, mai întâi, l-a respins categoric, apoi, s-a mai gândit și a mai dezbătut, ca, în final, să opteze pentru o lege comună cu PSD, ce ar putea cuprinde și bucăți din varianta guvernamentală. Așadar, revoluția la liberali este eminamente orală, că nu degeaba este dl Crin Antonescu un iscusit orator.

Fără a intenționa să se desprindă de PSD, de ale cărui voturi are nevoie la alegerile prezidențiale, PNL practică un joc politic iritant pentru partenerul său. Prin luările de poziție ale liderilor lui, în special ale dlui Antonescu, încearcă să se definească public drept „jumătatea bună” a echipei la Putere, amendând, tot mai des, comportamentul celeilalte jumătăți.

Crin Antonescu – care, în vara lui 2012, lovea în justiție, cu aceeași sete ca și Victor Ponta – a taxat, acum, după o scurtă ezitare, declarațiile deplasate ale acestuia cu privire la înlocuirea procurorului DNA Lucian Papici, i s-a opus la adoptarea proiectul Roșia Montană, s-a declarat în dezacord cu creșterea taxelor și impozitelor și i-a atras atenția, chiar săptămâna trecută, că și-a depășit atribuțiile când a asigurat SUA că România va recunoaște independența Kosovo.

Nu spiritul revoluționar îl determină pe Crin Antonescu să se pună contra perechii sale de la conducere PNL, ci nevoia de a impune, pe fondul scăderii galopante a încrederii în guvernarea uselistă, o imagine de erou pozitiv, cu care să se prezinte la scrutinul prezidențial. Iar cea mai simplă modalitate de a-și retușa aparența publică este raportarea la eroul negativ al momentului. Cum președintele Traian Băsescu nu mai candidează, ci cultivă legume, iar premierul Victor Ponta începe să-i ia locul în antipatia publicului, este firesc ca șeful liberalilor să se pună în antiteză cu acesta din urmă. Și, având în vedere evoluția primului ministru, nu-i este deloc greu dlui Antonescu să pară pozitiv.

Jocul acesta s-ar putea să-l coste însă multe voturi pesediste, o pierdere, probabil, luată în calcul și contrabalansată de un ipotetic câștig din partea cealaltă, a nehotărâților, a civicilor angajați în salvarea României pe Facebook și în stradă. Numai că aceștia vor mai mult decât o revoluție din vârful buzelor.