Urgența președintelui Băsescu

Cu toc și cerneală, ca pe vremuri, dl. Daniel Funeriu și-a caligrafiat cererea de adeziune la Partidul Mișcarea Populară (PMP), apoi, revenindu-și din nostalgie, a postat filmul solemnelor momente pe pagina sa de Facebook.  „Este o onoare să mă alătur eforturilor colegilor de la PMP pentru a consolida proiectul Mișcarea Populară”, a scris fostul ministru al Educației, ieri, la puțin timp după ce fusese eliberat din funcția de consilier prezidențial și trimis de președintele Traian Băsescu să lucreze pentru noul său partid.

Dl Funeriu n-a plecat însă singur, alți șapte consilieri grăbindu-se să părăsească, în aceeași zi, Palatul Cotroceni, ca să activeze, cel puțin șase dintre ei, în PMP.

Dl Băsescu marchează, astfel, o premieră, scoțând, din rațiuni de politică personală, opt consilieri, deodată, din schema organizatorică a Administrației Prezidențiale și lăsând mai multe departamente plus Cancelaria fără șefi. Această mișcare neașteptată arată că ordinea priorităților președintelui s-a inversat: pe primul loc nu mai este mandatul care îi expiră în decembrie, ci partidul prezidențial, altul decât PD-L, de această dată.

Cum Mișcarea Populară (fundația) și partidul cu același nume sunt branduri proaspete, încă neasimilate de electorat, dl Băsescu va avea mult de furcă pentru a le face cunoscute, mai ales că nu dispune de staruri politice care să le reprezinte imaginea. Singurele vedete care l-ar putea urma sunt Elena Udrea și Emil Boc, însă nu este deloc sigur că cei doi au fost „reevaluați” de electorat, așa cum avea impresia președintele. În aceste condiții, trebuie să se bazeze pe un efort de echipă, iar, zilele acestea, șeful statului se ocupă exact cu formarea echipei, trimițând peste liderul provizoriu al PMP, Eugen Tomac, un prim detașament de oameni de încredere.

Astfel, dl Băsescu se instalează de facto la comanda partidului, nesinchisându-se că adversarii i-ar putea imputa încălcarea principiului constituțional al echidistanței politice, pe care, de altfel, l-a ignorat constant în 10 ani de președinție.

Mai mult decât atât, este posibil să se implice trup și suflet în campania electorală pentru alegerile europarlamentare, unde un rezultat onorabil ar reprezenta un întăritor moral și un motiv de orgoliu pentru sine, dar și de fericire pentru EBA, pe când un fiasco ar fi devastator pentru președintele care spune că n-a pierdut niciodată, deși ultimul referendum de demitere n-a fost chiar o victorie. Traian Băsescu se va exploata, așadar, fără rezerve, pe sine, fiindcă intelectualii, universitarii ca dl Funeriu dau partidului un obraz mai subțire, dar nu știu să se bată, pe când președintele la boxul politic excelează. Cu PMP, creația sa personală, intră iarăși în ring, când timpul îl expediază în istorie.