Cel ce-și zice „liderul Opoziției” a trebuit mereu să se ridice pe vârfuri ca să fie observat. Să facă semne, ca înecatul. Să ciupească niște corzi, să gâdile o maimuță, să taie frunze la Festivalul Sarmalelor.
La școlile de vară de la mare (pentru mulți, singurele pe care le-au absolvit) – a femeilor și a tinerilor – Ludovic Orban e așteptat cu emoție în fiecare an să se adreseze absolvenților, setoși de modele.
Semi-șomerul își dă, la sfârșit de sezon estival, măsura elocvenței, în mijocul femeilor liberale și al ălora mici – peneluții.
Anul acesta le-a vorbit despre competitorii politici, recte PSD: „De ce să nu îi putem bate pe ăștia? Ar trebui să le dăm o mamă de bătaie la alegerile europarlamentare să le iasă politica din cap!”. O perifrază la noua orientare programatică a partidului – „Muie PSD!”.
Limbaj de ultras de Liga a IV-a, aia în care publicul dă buzna pe teren și smulge fluierul din gura arbitrului, în care dacă nu intră un șut în poartă merge și unul în coaie. (Ultrașii din ligile superioare sunt de-a dreptul elevați – au „coregrafie”, au idei, au savoir faire).
E firesc ca peneluții, stârniți de curiozitatea reporterilor, la intrebarea ce este PNL să răspundă cu mândrie: un club de fițe.