USL, o alianță dată dracului

De ce PNL și PSD nu au puterea să recunoacă faptul că a venit timpul să se confrunte bărbătește, pe față, unii cu alții, așa cum se întâmplă de când a apărut politica?

La stânga, stânga, la dreapta, dreapta! Ce mare filozofie? OK, am înțeles: USL s-a născut ca să lupte împotriva lui Traian Băsescu, potrivit unei „destăinuiri” a unui politician de vibrație: „Vă imaginați ce-ar fi însemnat să luptăm, fiecare, împotriva unui sistem pus la punct de Traian Băsescu. N-am fi reușit nici într-o sută de ani să-l dezarticulăm”. Perfect de acord. Nu vorbim despre sistem în sine; dacă a avut numai părți rele sau or mai fi fost și câteva bune. În esență, spusa e dreaptă: separat, nici PSD, nici PNL, n-ar fi sost în stare să destructureze mașinăria PDL.

USL, așa cum s-a născut, a trimis gruparea din Modrogan în analele istorice ale patriei, capitolul „Partide politice”; l-a scurtcircuitat pe Traian Băsescu, până la nașterea pactului de coabitare; a câștigat alegerile; a schimbat trendul.

ACTUALITATE Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: CRĂCIUNUL este ”participare existențială” la planul divin /„Progresele științifice nu ating profunzimea sufletului”

07:30

ACTUALITATE 25 DECEMBRIE, calendarul zilei: Moare Charlie Chaplin/ Sunt executați soții Ceauseșcu/ Last Christmas pentru George Michael

07:15

Excepțional. Iată o structură politică majoră care a realizat ceea ce și-a propus într-o primă etapă: Băsescu e izolat la Cotroceni; postura de președinte nu-i conferă prea multe drepturi la intern; partidul din care provine, și pe care s-a sprijinit aproape două mandate, e mai mult mort decât viu.

De ce, în acest moment, această alianță împotriva naturii, a doctrinelor, a evidenței, a istoriei, nu se așează la masă ca să pună punct mascaradei? De ce e nevoie de tot felul de politicieni mâhniți, care se simt obligați să ne facă „tur de cap”, mai exact „de creier”, plictisindu-ne cu realitățile lor paralele?! De ce suntem, noi, „obligați” să credem într-o structură, care a avut valabilitate punctuală – alungarea din prim-planul politicii a PDL și îndepărtarea președintelui de timona executivului -, dar care acum e un amestec nociv de idei, de perspective și, mai ales, de orgolii?! Din ce motive țara trebuie să plutească în derivă – și asta nu e o figură de stil, fiind limpede că economia se duce la vale, taxele cresc, serviciile se împuținează, nivelul de trai scade, puterea de cumpărare se micșorează vizibil, educația devine tot mai precară, iar reforma în sănătate e fără sfârșit -, într-un moment extrem de nefavorabil la nivel european și mondial?! Doar pentru ca Ponta și Antonescu să se certe, unul cu altul, la cel mai înalt nivel? Doar pentru a-i da posibilitatea lui Crin să ne spună că Ponta și Băsescu fac circ de doi bani?! Doar pentru ca doi lideri de partide blocate într-o alianță contra naturii să-și exerseze simțul îndoielnic al umorului? Doar pentru a afla de la Antonescu că Ponta face jonglerii și giumbușlucuri pe la guvern, de la pesediști, că Antonescu traversează o criză de personalitate, iar de la președinte, că preopinenții sunt cam imaturi și habar n-au cu ce se mănâncă instituțiile statului de drept?!

Pentru ce două partide cu vechi ștate și structuri ferm definite nu au bunul simț să-și strângă mâinile mulțumite că și-au îndeplinit unicul deziderat și să se așeze, fiecare, în banca lui, ca să facă politică cinstită, unul la putere și altul în opoziție?! Doar ca să ne lase impresia că pun la cale voința electoratului?! Eu cred că electoratul nu a cerut ca liberalii să intre într-o mezalianață, pe termen lung, alături de un partid social-democrat cu care nu are nici în clin, nici în mânecă, spre a eșua într-o atare pseudo-guvernare. Electoratul a fost de acord că doar în această formulă PDL poate fi scos de la guvernare. Atât. Apoi, fiecare cu drumul lui. Suntem nevoiți să trăim într-o țară neguvernată, doar ca Ponta să țină în „viață” visul lui Crin de a ajunge, cândva, la Cotroceni?! Doar pentru a digera, extrem de greu, dovezile perfide de dragoste ale premierului față de liderul liberal?!

Cine mai poate crede toate aceste prefăcute iubiri? Cine mai pariază pe o structură politică eșuată? Cine este pesedistul care va merge la vot, în 2014, ca să voteze un președinte liberal, în condițiile în care Crin Antonescu a devenit primul și cel mai înverșunat critic al manevrelor social-democrate?

Mergeți domnilor, fiecare în drumul lui, și faceți politică cinstită!

E limpede că te „poți face frate cu dracu, până treci puntea”, dar dincolo, dacă nu-ți vezi de drum, e posibil să te trezeși, într-o dimineață, cu coadă și urechi prea lungi.