V. Ponta nu trebuie să demisioneze pentru că e urmărit penal

Problema cu V. Ponta e aceeași ca la T. Băsescu: profilul uman. Ce arată cetățenilor acest om din înalta funcție în care se află.

Cel puțin trei lucruri ne învață V. Ponta: 1) cum să te ștergi la fund cu propriul cuvânt. 2) fără mine, România moare. 3) cutezanța de a fi laș.

V. Ponta ar trebui să-și dea demisia, nu din cauza urmăririi penale, dar pentru că el însuși a afirmat, la televizor, în decembrie, expressis verbis, că „Dacă DNA începe urmărirea mea într-un dosar penal, atunci, cu siguranță, voi demisiona”. Între timp, s-a ars siguranța. Cu 6 luni în urmă, otânjit de alegeri și cu coada între picioare, mințea oamenii ca să treacă drept un susținător până la capăt al mecanismelor Justiției, poate-poate își mai repară imaginea. Acum, prinzând din nou curaj în fața unei opoziții mălăiețe și cu bube în cap, zice că acțiunea DNA de a-l cerceta e lovitură de stat.

Nu face, în felul acesta, decât să se încadreze în definiția politicianului bun dată de T. Băsescu în vara lui 2012. Mai întâi, „Nu vreau să fiu președinte la masa verde, mergeți la vot”, apoi „Numai boul e consecvent, e lovitură de stat, stați acasă cei care nu sunteți boi” – adică boicotați. Politicianul bun e ăla care știe să-și înghită vorbele ca un copil mucii. E net superior unui simplu cetățean de cuvânt, pentru care pe unde iese vorba, iese și sufletul.

„Nu demisionez pentru că nu vreau să las țara în haos”, „Doar Rusia ar deschide șampania pentru o criză prelungită în România”. Ponta, de neprețuit, de neînlocuit. Ceaușescu mai răcnea că fără el „Uhrmează disthrugehrea Hrromâniei!” și a trăit politic din `68 până-n `89 pretinzând că ne apără de ruși – ca și Băsescu.

Nu e nicio criză dacă pleacă V. Ponta. Nu se opresc avioanele din zbor, nu rămâne pâinea în cuptor, nu vine Putin să ciocnească cu noi. Demisia unui premier, nicidecum o premieră în România postdecembristă, e urmată de proceduri standard: numirea unui interimar, consultări președinte-partide, desemnarea unui nou prim-ministru. Singurul care intră în criză dacă nu mai e premier este V. Ponta.

Pomenea V. Ponta de băiatul lui în vârstă de 12 ani. Dacă aș fi în situația primului ministru, m-aș gândi ce-o să-i spun fiului meu în caz că mă întreabă: „Tată, tu n-ai fost procuror?! Atunci de ce nu te bați cu procurorii în fața judecătorilor, de ce te ascunzi în spatele burtoșilor din Parlament?” M-aș gândi ce va crede fiul meu văzându-mă cum nici măcar nu mă abțin de la vot, pun bilele în urnă pentru mine însumi.

Minciună, grandomanie, lașitate, toate izvorând din condiția lui de fâșie de ceață unduind șerpește, pentru asta ar trebui să dispară V. Ponta din fruntea Guvernului.