Va înghiți președintele României încălcarea principiului nondiscriminării?

După scurta întrevedere de ieri cu președintele Consiliul European, președintele României a făcut o serie de considerații la declarația de presă comună, anunțată de Cotroceni ca o conferința de presă.

Am ascultat declarațiile președintelui Iohannis aseară, la cald, le-am recitit dimineață, la rece. Uniunea Europeană nu e zona mea de competență, decât în măsura în care privește Orientul Mijlociu. Nu sunt specialist nici în hermeneutică diplomatică. Totuși, peste declarația citită ieri de Klaus Iohannis nu pot trece ușor.

Vorbind despre „propunerile făcute de președintele Tusk, în 2 februarie, cu privire la renegocierea relației Marii Britanii cu Uniunea Europeană” (care reprezintă forma ușor nuanțată a condițiilor impuse de premierul David Cameron, în noiembrie anul trecut, pentru a nu părăsi UE), cele în patru capitole – guvernanță economică, competitivitate, suveranitate – președintele Iohannis se declară fără rezerve de acord cu primele trei: „În ceea ce privește formulele de compromis identificate pentru primele trei domenii, am arătat că suntem dispuși să susținem propunerile prezentate”. De altfel, acestea ne sunt – cel puțin în linii mari – convenabile.

Nuanțează însă, în formule contradictorii, la cel de-al patrulea domeniu, care privește libera circulație a forței de muncă și beneficiile sociale. Domnia sa ocolește o exprimare fermă și fără echivoc, care a fi putut suna astfel: Ne vom opune oricărei inițiative care încalcă principiul sacrosant al nondiscriminării! Preferă o soluție moale și quasi-ambiguă: „Referitor la cea de-a patra secțiune a pachetului – libertatea de mișcare și beneficiile sociale – vom susține în continuare importanța respectării principiilor fundamentale privind libera circulație a lucrătorilor și nediscriminarea acestora. Nu trebuie să fie puse în discuție drepturile cetățenilor români care lucrează în Marea Britanie sau în alte state membre în ceea privește accesul la prestațiile sociale”. Dar „drepturile cetățenilor români care lucrează în Marea Britanie” tocmai sunt puse în discuție, cu toată „importanța respectării principiilor fundamentale privind libera circulație a lucrătorilor și nediscriminarea acestora”. Altfel spus: capitolul patru al pachetului Tusk pentru Marea Britanie încalcă înseși principiile fundamentale ale construcției europene.

Importantă este rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană, dar mai importante ar trebui să fie principiile. A renunța și la unul singur de dragul confortului politic al premierului Cameron (care și-a obținut mandatul și pe promisiunea din campanie că va renegocia statutul țării sale în UE) va atrage consecințe pe care nici măcar nu putem îndrăzni să le anticipăm. Cel puțin la fel de nefaste ca acelea care ar urma unui eventual Brexit.

Președintele Iohannis continuă netulburat: „Pachetul propune crearea unui mecanism de salvgardare care ar permite limitarea pentru scurt timp a accesului la anumite tipuri de prestații sociale, specifice Marii Britanii, pentru lucrătorii – cetățeni ai Uniunii care doresc să intre acolo pe piața muncii. Am subliniat că pentru România este important, în primul rând, ca mecanismul de salvgardare să fie nediscriminatoriu, să aibă un caracter excepțional și cât mai limitat în timp. Aplicarea acestuia trebuie să se facă pe baza unor justificări pertinente”. Mesajul pe scurt: să intre în funcțiune mecanismul de salvgardare primim, cu condiția ca discriminarea să fie non-discriminatorie și să nu dureze prea mult!

În ce privește alocațiile pentru copii (la nivelul statelor din care provin părinții, nu la nivelul statului în care muncesc), președintele Iohannis cere ca măcar – la fel ca și cealaltă propunere din ultimul capitol – să nu fie aplicată… retroactiv. Donald Tusk l-a încredințat public că nu va fi: „Mecanismul de salvgardare, cu privire la accesul la prestații sociale nu este destinat să se aplice cetățenilor UE care lucrează în acest moment în Marea Britanie”.

Pe 9 decembrie 2015, cu prilejul vizitei oficiale la București a premierului David Cameron, președintele Iohannis declara inflexibil: „Aceste soluții vor trebui să fie în concordanță cu prevederile Tratatelor Uniunii, să respecte drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv libera circulație a persoanelor”. Ceea ce cerea de pe atunci premierul Cameron, în toate patru capitolele, era chiar rescrierea Tratatelor Uniunii, a drepturilor și libertăților fundamentale. Propunerile președintelui Consiliului European, Donald Tusk, caută – printr-o întreagă sofistică politico-birocratică – să acomodeze ceea ce nu poate fi conciliat.

Care va fi poziția României la Bruxelles? Dezorientată și ezitantă? Va înghiți președintele Iohannis încălcarea principiului nondiscriminării și, dacă da, va știi ce să ceară în schimb? Sau se va întoarce doar cu „victoria” ridicării MCV? (Promisiune pe cât de vagă pe atât de ipocrită a președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker). Vom fi, probabil, ultimii care vom afla.