Am un respect nemărginit pentru corpul medical românesc. Pentru eroismul lui cel de toate zilele. Pentru tot ce a făcut, începând din noaptea de vineri.
Nu pot uita asistentele și medicii de la Maternitatea Bucur, care au alergat într-un suflet să salveze oameni. Nu pot uita dăruirea celor de pe ambulanțe, abnegația personalului SMURD, spiritul de sacrificiu al medicilor, asistentelor, infirmierilor din spitalele unde sunt repartizați răniții.
Nu e vina lor că sunt puțini și la capătul puterilor, iar dotările – limitate.
În ianuarie 2011, scriam despre potemkiniada premierului Emil Ivanovici Bok, în fața delegației FMI: „grafice optimiste, pensionari fericiți, profesori ghiftuiți, medici care cer să nu fie alungați din țară și exilați în vreun spital supradotat din Vest, turiști străini înghesuindu-se să culeagă frunze, făcându-și rezervări din vreme să prindă o cracă mai bună, întreprinzători mici dar veseli…”.
În aprilie 2015 – potemkiniada lui Victor Nicolaevici Ponta: „Unitatea modernă pentru arși” de la Spitalul de Urgență Floreasca.
Panglicarii au inaugurat festiv, atunci, în aprilie 2015, această „unitate de elită”, care astăzi ar fi putut da viață Colectivului.
Măcar știm cum ar trebui să arate și să funcționeze, fiindcă au spus-o chiar ei, politrucii: „Bolnavii cu arsuri profunde, care acoperă peste jumătate din suprafața corpului, vor putea fi tratați ca în Occident, în noua unitate a spitalului Floreasca. Arsurile grave vor fi tratate într-o sală specială, unde se pot face și operații, în caz de calamități și accidente colective. Pacienții vor putea fi îmbăiați, conectați la aparatele care-i ajută să respire și să nu simtă durerea (…) Sînt șase saloane în total, cu doar un pat pe salon. Astfel, pacienții nu vor mai risca să ia microbi de la alți bolnavi (…). Pacientul este instalat pe un brancard care culisează și este introdus într-un modul care seamănă cu unul spațial (…) Unitatea are deasupra o uzină de aer steril, singurul aer care intră în unitate, prin plafon”.
O astfel de unitate există în spitalele din lume și funcționează. Pot da exemplul pe care îl cunosc, din Orientului Mijlociu: Israel. Acolo, la doar două ore și jumătate distanță cu super-echipatul avion sanitar al Apărării (sper că măcar ăsta există și zboară), astfel de nenorociri în colectiv se întâmplă, din păcate, frecvent. Acolo există proceduri și experiență, medici destui și plătiți decent. Acolo, lacrimile au înghețat și unitățile speciale ale religioșilor, în urma paramedicilor, adună oamenii cu penseta.
Cereți ajutor internațional, politrucilor, cât nu sunt toți pierduți!
Nu așteptați să mai moară un om, să se prăbușească medicii noștri de extenuare.
Cereți ajutor internațional, nu asfixiați supraviețuitorii cu ficțiunile voastre, la care vă place să tăiați panglici, politrucilor!
Înțeleg, marii arși au o patologie specială, dar dacă – primind ajutor internațional – se poate salva măcar o viață, dacă se poate alina suferința unui singur om, trebuie s-o faceți, politrucilor!
Nu abuzați de răbdarea acestui popor cuminte. Revolta tinerilor, pe care i-ați văzut mărșăluind tăcut duminică, mocnește. Să vă ferească Dumnezeu de Revoluția Mamelor, care – dacă se aprinde – o să vă scoată din palate. Politrucilor!