Vicepreședintele Statelor Unite către președintele Turciei: „Îmi cer iertare”

Menită să contribuie la reinstaurarea încrederii reciproce și să tempereze puseul de anti-americanism din societatea turcă,  vizita președintelui Joe Biden la Ankara a fost un eșec.

Situându-se, din primul până în ultimul moment al șederii sale în capitala Turciei, într-o poziție defensivă, cu accente de penibilă obediență („Vă rog să mă iertați că n-am ajuns mai devreme”), vicepreședintele Statelor Unite n-a reușit să primească decât zâmbetul superior al gazdelor.

Joe Biden s-a jurat că Washingtonul, cel mai loial aliat al Ankarei, n-a avut nici o informație preliminară despre tentativa de lovitură de stat din 15 iulie, răspunzând astfel, fără argumente, acuzațiilor unor demnitari turci, conform cărora americanii n-ar fi fost străini de evenimentele care l-ar fi putut mătura de la putere regimul ErdoÄŸan. 

Vorbind în fața Parlamentului, Biden a adus un gongoric elogiu democrației turce, uitând  să amintească măcar în treacăt  valul de arestări și încălcări flagrante ale drepturilor omului, înzecit mai dure după eșecul loviturii de stat. E același Biden care, în ianuarie, la Istanbul, critica dezlănțuit lipsa libertății de expresie: „Când presa este intimidată sau când este băgată în închisoare pentru articole critice, când libertatea de navigare pe internet este restricționată, când peste o mie de academicieni sunt acuzați de trădare doar fiindcă au semnat o petiție – acesta nu este genul de exemplu care trebuie dat în regiune”.

Nici faptului că, în ciuda cererilor repetate, agresive  ale Turciei, Statele Unite nu l-au extrădat încă pe Fethullah Gülen, vicepreședintele american n-a reușit să-i aducă o explicație limpede, mulțumindu-se să declare că nu e treaba Departamentului de Stat. Un grup de experți americani lucrează deja cu omologii turci pe această temă și e limpede că, deocamdată, regimul de la Ankara nu a reușit să ofere dovezile că imamul rezident în Pennsylvania ar fi creierul loviturii de stat. (Tratatul de extrădare, semnat în 1981, nu acoperă delictul de opinie, respectiv convingerile politice).

Tot ce a izbutit Biden a fost să oblige forțele kurde din Siria – aliate ale Statelor Unite în lupta contra Daesh și cele mai brave combatante la sol – să se retragă la est de Eufrat. E de așteptat ca această decizie dură să demobilizeze kurzii, care au intrat în război cu autointitulatul Stat Islamic doar ca să-și împlinească visul – Rojava (stătulețul din nordul Siriei, la granița turcă). E de înțeles că, pentru Turcia, kurzii au fost și vor fi – cum plastic s-a exprimat președintele ErdoÄŸan – niște „grenade vii cu cuiul tras”. De aici va trebui înțeleasă proxima reașezare a forțelor în Coaliția contra terorismului.