Ca să fiu sincer până la capăt, m-a trecut acest gând abia după ce mi-am dat seama că vecinul vorbitor al Mesei Tăcerii, din filmulețul amintit, era chiar Victor Ponta. Inițial, cu sonorul pe mute, am crezut că avem de-a face cu vreun biet alegător surprins cu „șpaga” electorală întinsă pe masă: salam „Săsesc” pe un ștergar „roșu”
Mă rog…
Vizavi de asta, dar nu neapărat în legătură cu Victor, eu cred că orice român are dreptul să dea „întrebuințare” genialității, devenind, fără vulgaritate și prost gust, măcar pentru o clipă, „beneficiarul” direct al moștenirii lăsate de Brâncuși.
Că fiecăruia dintre noi îi este permis „să se folosească”, cu bun-simț și gest firesc, de rostul obiectelor-simbol ale acesteia, ca o continuitate a vieții lor prin prin viețile noastre.
Ei bine, eu cred că gestul/postura lui Iohannis, aceea de a se așeza/a sta „cu fundul” pe unul dintre scaune – la urma urmei, pentru asta sunt făcute scaunele, nu pentru a ne pune capetele sau, mai rău, picioarele, pe ele -, într-un moment de liniște, poate de reculegere, este mult mai puțin jignitor la adresa gorjenilor, a românilor, a lui Brâncuși, însuși, decât logoreea fostului premier al României, în imediata vecinătatea a Mesei Tăcerii.
Iată ce spune Victor Ponta în filmulețul despre el, postat pe facebook:”Domnule președinte Iohannis, mă aflu la cea mai nouă atracție turistică din Târgu Jiu, scaunul pe care dumneavoastră ați stat. Și vreau să vă rog să învățați, să înțelegeți, că pe Masa Tăcerii nu se mănâncă nici măcar salam săsesc, Poarta Sărutului nu se închide și pe Coloana Infinită (Coloana Infinitului – n.n.) nu se atârnă rufe la uscat. Dacă o să învățați mai mult despre România, sunt convins că o să ne respectați mai mult. În calitate de cetățean și de deputat de Gorj, vă mulțumesc pentru reclama pe care ați făcut-o, dar aș vrea să ne respectați mai mult”.
Acestea fiind vorbele – nescoase din context -, aș vrea să-i atrag atenția fostului premier asupra următoarelor: „nici măcar salam săsesc” se mănâncă „de pe masă” sau „la masă”. Nicidecum „pe masă”!
În general, Poarta Sărutului „nu se închide”, întrucât, tot așa cum mii de oameni se așază, cu decență, pe scaune, în jurul Mesei Tăcerii – inițial Masa Flămânzilor de Spirit, nu de salam – mii de tineri se sărută „la”, „lângă”, „în” sau chiar „sub” acest simbol al iubirii, al dragostei, al contopirii.
Cât despre Coloana Infinită/Infinitului/Infinit, pe care s-ar putea „atârna rufe la uscat”, numai lui Victor Ponta i-ar fi putut trece așa ceva prin cap, întrucât nu cred să fi văzut el imaginea asta, „în realitate”, toată viața lui de ales al Gorjului.
Făcând abstracție de faptul că nu-l aud pe deputat vorbind despre unele intervenții „criminale”, săvârșite de municipalitate asupra operei lui Brâncuși, de la Târgu Jiu – potrivit relatărilor din presa timpului -, revin la filmul în discuție și trag o concluzie: eu cred că un asemenea clip are rolul de a ne dovedi că Victor Ponta nu vrea să fie, cu niciun chip/clip, mai (pre)jos decât Alina Gorghiu, în materie de „cinema”.
Asta, dacă n-o fi agent de vănzări al remarcabilului salam săsesc…