Victor, o galaxie în devenire. Cine îl poate opri?

Crescut cu basca dictatorilor sud-americani pe cap, Victor Ponta nu renunță prea ușor la visul liderului absolut. De vineri încoace, când i-au apărut problemele la DNA, știți de câte ori a spus Victor Ponta că e nevinovat? O singură dată. De câte ori a vorbit despre lovitură de stat, odată cu citarea sa la DNA, de dezordini constituționale ale celor care ar avea curajul să-i ceară demisia în stradă, despre prăbușirea României odată cu plecarea sa? De fiecare dată când a avut un microfon în față, la fiecare postare pe Facebook sau pe Twitter.

Care este sinistrul? Victor Ponta este suspect, repet, suspect, într-un caz de corupție. Un procuror a avut „suspiciunea rezonabilă” că Victor Ponta ar fi săvârșit fapte care impun declansarea urmăririi penale. De aici, până la vinovăție demonstrată este cale lungă. Primul lucru pe care un om de bună credință L-ar fi spus „Sunt nevinovat, o voi demonstra în justiție”. Ponta a strigat: „Lovitură de stat”.

Carevasăzică atunci când a adus-o la DNA, urmărit-o, reținut-o și arestat-o pe Elena Udrea, justiția a fost bună. Dacă lovește în mine, lovește în stat.

Disperarea lui Victor Ponta este de înțeles. Pericolul pe care îl reprezintă este însă de neacceptat.

Câteva argumente în acest sens le-a oferit chiar premierul, în discursul de doar 3 minute pe care l-a ținut în fața pesediștilor chemați la București ca martori ai apărării.

1. „Vrem să trăim într-o țară în care guvernele se schimbă pe cale legală și constituțională, adică prin alegeri sau printr-un vot în Parlament, nu prin acțiunea unui procuror nu prin alte metode care reprezintă lovitură de stat”.

Nu am reținut ca procurorul care l-a chemat la DNA să-i fi cerut demisia lui Victor Ponta. Asta e o chestiune morală, nu penală. Procurorul nu a cerut să fie schimbat, ci să poată fi anchetat, ca orice cetățean. Cetățeanul Ponta nu acceptat pentru că el este ÎNSUȘI cetățeanul prim-ministru care trebuie să poarte de grijă celorlalți cetățeni, mai puțin norocoși decât el, după cum urmează:

2. „Noi, toți cei prezenți aici, avem obligația să sprijinim o justiție independentă și avem și obligația să îndreptăm acolo unde sunt probleme de abuzuri. Și e vorba de cetățenii țării, nu de noi”

Pe înțelesul tuturor, modificările Codului Penal și a celui de Procedură Penală – 20 la număr pe ordinea de zi, care pot fi consultate aici– care fac imposibilă reținerea și arestarea preventivă, care îi scapă pe demnitari de conflictul de interese, trebuie adoptate.

Mesajele de îngrijorare ale ambasadelor SUA și UE față de blitzkrieg-ul pregătit în Parlament au fost șterse cu buretele. Nimic nu e mai „îngrozitor”, ca să-l citez pe Victor Ponta, decât un politician care ajunge să dea explicații pentru lucruri pentru care orice cetățean poate ajunge să stea chiar la pușcărie.

3. „Vreau să vă rog să facem un apel foarte hotărât la responsabilitate către cei de la PDL-PNL. Eu cred că într-o democrație lucrurile nu se tranșează în stradă prin forță. Și nu vreau să fim puși în această situație. Am înțeles că ei aduc 1.000 de oameni, noi putem să aducem 10.000. Dacă ei pot să aducă 10.000, noi putem să aducem 100.000, dar cred că este cea mai mare greșeală pe care poate să facă România în acest moment. Și fac un apel la ultimul dram de minte pe care sper că-l mai au domnul Blaga și doamna Gorghiu să înțeleagă că nu poți să dai foc unei țări și că ne vom adresa procurorului general al României cu sesizare penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 397, alineat 2 din Codul penal. Și procurorul general, conform procedurii, ca și la mine, îi declară suspecți și îi cercetează. Și vedem atunci dacă le mai place să facă politică din Justiție”.

Două lucruri a transmis Ponta. Opoziția, esențială într-o democrație, trebuie desființată, dacă e nevoie, pe modelul mineresc, și prin forță. Doi: oricine va protesta în stradă se poate alege cu dosar penal.

De altfel, este de remarcat și schimbarea de atitudine din ultima perioadă în ceea ce privește miscările de stradă.

Dacă în 2012, când jandarmii au intervenit în timpul protestelor care îi vizau pe Traian Băsescu și Emil Boc, Victor Ponta reclama abuzurile statului polițienesc patronat de fostul președinte,

dacă anul trecut când fanii Antena 3 protestau sub geamurile Cotrocenilor față de condamnarea lui Dan Voiculescu, Victor Ponta se declara solidar cu aceștia,

duminică, când o mână de oameni au ieșit în stradă și au început să strige „Jos Ponta!” jandarmii au intervenit rapid, i-au legitimat, iar pe unii i-au urcat în dube și i-au dus la secție.

În doar trei minute, Victor Ponta a suspendat democrația. A decretat că politicianul este imun în fața legii, că justiția trebuie să funcționeze la dictarea politicului, că libertatea de exprimare provoacă dezordini constituționale, iar făptașii merită să ajungă la pușcărie.

În orice țară normală de pe acest pământ, debitarea unor asemenea enormități ar fi avut drept consecință firească demisia celui ce le-a rostit. În galaxia în care Victor Ponta visează să dea permise de liberă circulație, frica e atât de mare încât e o chestiune de timp până la dezintegrare.

Poate opoziția nu poate să-l răstoarne acum pe Victor Ponta la moțiunea de cenzură. Poate rețeaua sa este acum suficient de puternică pentru a-l menține încă la putere. Sunt mulți însă cei care nu mai vor să fie sfidați și călcați în picioare, și Victor Ponta nu poate să-i bage pe toți la pușcărie.

PS. Cel mai simplu lucru pentru Victor Ponta ar fi fost să-și dea demisia. Să meargă în fața procurorilor, în fața Instanței să-și dovedească nevinovăția. Ar fi demonstrat, legitim, că este o victimă și, cu siguranță, s-ar fi relansat politic. Ar fi cel mai simplu lucru, asta dacă n-ar avea atât de multe de pierdut și atât de multe de ascuns.