Wooshsplat, Topsy, Gogo, Sir Toony van Dukes, Fitzwilly, Creepy, Sunbeau, Loopy. Singura organizație profesională în care m-aș înscrie vreodată e Asociația Mondială a Clovnilor. Sunt oamenii cei mai serioși din câți cunosc. (Paiațele-s cam patetice, saltimbancii – cam inconsecvenți).
Toate trucurile pe care le știu de la ei le-am învățat. De la ei am învățat să mă strecor tiptil pe ușa realității, s-o șterg clovnește, atunci când mintea mea – construită ca un uriaș rezervor de arpegii și onomatopee – se umple și dă pe de lături.
… Mă strecor tiptil pe ușa realității – și peste ce dau? În cel mai ascuns cotlon al închipuirii – cântă tot ei. Cum să-i spun acestei trupe de afoni tenaci? Ponta Band? Simpluț. Victor Ponta Experience sună mult mai bine. (O trupă ubuescă, atârnată, cu disperare, de instrumente).
Victor Ponta Experience improvizează pe toate temele. Ultima: glasul roților de tren. „Privatizarea” CFR Marfă pare chiar mai vivace con brio decât „privatizarea” Oltchim.
Dar talentul lui Ponta nu s-ar pune în valoare fără contribuția unui virtuoz – Băsescu. Primul face un soi muzică de cabinet, al doilea – de fanfară. Când cei doi se adună în jam-session și cântă peste țară, iese o cacofonie de toată frumusețea.