Victor Ponta este neliniștit. În aceeași măsură în care neliniștit este staff-ul său de campanie. Oricum, postarea sa de pe Facebook, referitoare la ceea ce el sugera a fi „manevra de culise” întreprinsă de Klaus Iohannis în tandem cu Traian Băsescu, nu seamănă deloc cu „emanația” unui competitor „solid”, stăpân pe situație, vizavi de challengerul său fără perspectivă, așa cum încearcă să ateste, implacabil, puterea actuală.
„Domnul Iohannis spune ca vrea să aducă 10 ani de prosperitate pentru România. Dar, în același timp, s-a aliat și vrea să facă guvern cu oamenii lui Traian Băsescu. Adică, pentru a fi mai clar, vrea să refacă economia României folosindu-se de cei care au distrus-o în perioada 2009-2012. Discursul lui Iohannis pare scris de Traian Băsescu sau de oamenii lui”, a spus premierul, transformând, astfel, sloganul de campanie, „Mândri că suntem români”, într-unul nou: „Iohannis e băsist”.
Multiplicarea „noii” teme, până la refuz, de către reprezentanții echipei sale de campanie, demonstrează că lupta între cei doi se va cantona în acest areal, la fel de vechi, în esență, și cvasidemonetizat: „contracandidatul nostru, nemuritorul Traian Băsescu” – „trădătorul de țară”, „președintele nebun”, „epava umană”, „controlorul justiției” -, trebuie îndepărtat odată cu reprezentantul său, Klaus Iohannis.
„Iohannis e continuatorul lui Traian Băsescu. Noi vrem să ne rupem de regimul Băsescu, Iohannis vrea să continue regimul. Iohannis dorește să-l pună premier pe Traian Băsescu, aceasta este înțelegerea între ei”, a spus și Dragnea, la radio.
Variațiuni pe temă au fost executate de Dan Șova, purtător de cuvânt, de vicepreședinta Olguța Vasilescu, de liderul tineretului social-democrat, Mihai Sturzu, precum și de alți doi-trei parlamentari.
Ce ar trebui să înțelegem de aici?! Că Ponta și echipa sa sunt destul de speriați și debusolați, spre a genera o nouă temă de campanie, mai serioasă și mult mai ancorată în actualitate? Să conchidem că singura temă electorală a marelui USD este mereu aceeași obsesie a pisicuțului față de dulău? Că, sperând să-i convingă pe „indeciși”, pe „tăcuți”, pe tineri, pe oltenii Craiolguței și pe mai știu eu cine, toată trupa se dă de ceasul morții să asmute nația împotriva fantomei lui Băsescu? Păi, dacă asta e realitatea, anume că singura idee remarcabilă de campanie este căsăpirea politică a actualului președinte, înseamnă că Victor Ponta este cel mai înverșunat defector al propriei strategii politice.
Oare nu a mai convins, o dată, peste jumătate din electorat să-l aleagă ca să-l elimine pe Băsescu? A convins! Și după ce s-a ales, nu a semnat el pactul de coabitare cu Băsescu? A semnat! Ce ne poate face să credem că nu joacă și acum aceeași carte pentru a semna, ulterior, un pact de coabitarea cu urmașul lui Băsescu?!
Până una-alta, candidatul Victor Ponta dovedește masochism politic, văzându-l, ca Antena3, peste tot pe Traian Băsescu. În capul premierului, lumea-i plină de băsiști. Aleluia! O suferință dureros de dulce din punct de vedere electoral sau o tulburare cu nume bine definit în manualele de psihiatrie?