La prima întâlnire de la Cotroceni cu presa de față, președintele Klaus Iohannis l-a așteptat pe premierul Victor Ponta la o masă. „Felicitări pentru schimbare. E de 100 de ori mai normal ca înainte”, a măsurat Victor Ponta distanța, dintr-o privire. Pe premier poate că încă-l ustură amintirea MTO-ului, când Traian Băsescu l-a trimis, din Olimpul său, în infernul ridicolului public. Acum, cu noul decor „debaronizat” în sensul anunțat de doamna Bran, fotoliul din care președintele își asculta premierul a dispărut, iar distanța dintre primii doi oameni în stat s-a estompat. O atmosferă de cordialitate a luat locul încordării de odinioară.
Celor care-și amintesc fața pierdută a d-lui Ponta în examenele de la Cotroceni, premierul le-a părut azi că are aerul elevului care dă bacul pentru a nu știu câta oară și care, în sfârșit, a prins o comisie cumsecade. Proful ăsta e bun, nu pică, asta transmitea fața fericită a d-lui Ponta venit la o consultație mai mult formală.
Nu este nimic rău că președintele și premierul se înțeleg. Ba, am putea spune, este normal să lucreze împreună în scopul binelui public. Românii s-au săturat de scandal și vor mai multă seriozitate și mai multă responsabilitate de la liderii lor. Dar românii au mai spus și altceva tare și răspicat cu nici două luni în urmă: că impostura are un nume. Klaus Iohannis a devenit președinte tocmai pentru că românii se săturaseră de șmecheria lui Victor Ponta.
Cumva, cumva, ca de atâtea ori, Victor Ponta a reușit să se strecoare și să-i păcălească pe toți. Este în continuare premier și președinte al PSD și de azi apostol al „normalității” propovăduite de noul președinte. Și-a revenit din nucleara electorală cu forța de regenerare a gândacului de bucătărie. Acest politician, care a dovedit cu asupra de măsură că este un pericol pentru democrație și pentru România, își face planuri mari de revenire și anunță reforme.
Ce poate face, în aceste condiții, președintele Klaus Iohannis?
1. Dacă ține cont de mesajul ferm transmis de alegătorii săi pe 16 noiembrie, va face tot ceea ce ține de el pentru debarcarea rapidă a acestui premier care și-a umilit propriii cetățeni, încălcându-le dreptul liber la vot. Va forța o nouă majoritate în Parlament, va pune toate energiile în moțiunea de cenzură anunțată de PNL și-și va folosi imensa putere pe care cetățenii i-au dat-o pentru schimbarea premierului și promovarea programului său politic. Va fi un nou președinte jucător, precum Traian Băsescu, și o parte de Românie îl va adora, iar cealaltă îl va urî. Este varianta hard.
2. Dacă rămâne fidel doctrinei neutre a „normalității”, va face casă cu Victor Ponta cel puțin până la alegerile parlamentare din 2016. Va încerca mici renovări, cu impact în planul imaginii. Va înlocui fotoliile cu scaunele și-i va spune întregului proces reformă. Va sta în limitele funcției și-l va lăsa pe premier să guverneze, dimpreună cu partidul său mamut. În schimb, nimeni nu va cuteza să rostească vreodată cuvântul „suspendare”, iar Klaus Iohannis va avea un mandat liniștit până în 2019. Va fi un fel de Emil Constantinescu, cu inițiative generale și generoase. Va iniția pacte și va merge la simpozioane. Va face vizite de lucru și va sta demn în poze alături de liderii lumii, fără a spune nimănui prea multe. Lumea nu-l va urî, dar nici nu-l va adora. Multora le va fi indiferent. Și chiar dacă îi va dezamăgi pe mulți dintre cei care și l-au fixat drept purtător de stindard în lupta lor cu Victor Ponta, Klaus Iohannis îi va trece la pierderi colaterale. Este varianta soft.
La felul în care dl. Iohannis s-a comportat în ultima perioadă, înclin să cred că va prefera a doua variantă. Deși și-a dovedit o înclinație surprinzătoare spre politicăreala dâmbovițeană (înlocuirea bruscă a lui Crin Antonescu, instalarea intempestivă a Alinei Gorghiu la șefia partidului), președintele nu pare omul care să provoace o criză politică. În consecință, va aștepta. Dacă partidul va dori să-l sacrifice pe Victor Ponta, dl. Iohannis va prinde din zbor ocazia să pună un alt premier. Dacă PSD va merge în continuare cu Victor Ponta, dl. Iohannis nu va avea o problemă cu asta, nici politică, nici morală. Pe cei care mai aveau vreo iluzie în acest sens, dl. Iohannis i-a adus brusc cu picioarele pe pământ. Rugat, într-un interviu, să comenteze situația aberantă în care premierul și-a dat o ordonanță pe persoană fizică pentru a putea scăpa legal de plagiat, dl. Iohannis a refuzat să se pronunțe: „Un președinte trebuie să aibă curajul să nu comenteze absolut tot”.