Agenda lui are un laitmotiv: antibăsismul. Ca un efect placebo pentru el, orice declarație pe care o face, indiferent de subiect, are și doza specifică de mesaje împotriva președintelui, într-un fel sau altul. Dacă nu e împotriva lui, e împotriva Elenei Udrea sau a lui Emil Boc. Uneori, e chiar și împotriva mai vechiului său partener, Crin Antonescu, pe care-l acuză (oare de ce) de băsism. Ce nu se încadrează în agenda lui, îl irită. Ca atare, nu răspunde sau aruncă la nimereală o frază. Dacă insiști cu întrebarea, ești clar băsist.
Primul exemplu, luni, 31 martie. Undeva în jurul prânzului, după ce și-a făcut datoria de antibăsist în fața sediului PSD, mai încearcă o dată și la Parlament. Ne-a spus că „Băsescu trage o petrecere” în cinstea a 10 de ani de NATO, ne-a spus, din nou, că Băsescu atacă degeaba euroacciza la carburanți, totul în vreo 15 minute.
Ministrul de Finanțe, Ioana Petrescu, a declarat, în cursul aceleiași dimineți, la ZF Live, că în Parlament se lucrează la taxa de stâlp. Așa că am decis, ca niște ingrați, să-i întrerupem discursul clasic și să cerem detalii chiar primului ministru, cel care a și venit cu această taxă pe construcții speciale. Cât tupeu pe noi! „Să vă lămurească ea!”, a aruncat scurt premierul. Asta deși în ultima săptămână s-a autoproclamat traducătorul de serviciu al aceleiași doamne ministru, încercând să explice tot ce Ioana Petrescu a declarat despre înjumătățirea ratelor la bănci sau despre banii din euroacciză direcționați către pensii și salarii. „Banii din euroacciza la carburanți se duc în pensii și salarii?”. „Nu e adevărat, s-a înțeles greșit. Încearcă și ea, săraca, eu sunt traducătorul”. Numai că traducătorul n-a mai vrut s-o traducă și de data aceasta.
Al doilea exemplu, tot luni, 31 martie: referendumul pentru revizuirea Constituției, adică proiect susținut de USL. După ce gândul a scris toată povestea revizuirii și cum s-au lungit pe atunci useliștii, mai bine de un an de zile, concluzia a fost clară: Crin Antonescu, adică președintele comisiei de revizuire, a zis că vrea să se termine procesul, e nevoie doar de un consens politic, adică de un acord între partide. Adică fix de același Victor Ponta. „Se mai face referendumul pe 25 mai?”, întrebăm noi. „Nu știu, comisia decide. Nu e treaba mea, e treaba Parlamentului”. Și uite-așa apare iar un cerc vicios, în care te învârți în gol, fără să știi când și dacă rotativa se va opri.
Al treilea exemplu, marți, 25 martie. Numirea lui Alexandru Năstase în fruntea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, condus anterior de Dan Șova, făcută săptămâna trecută. Pentru premier a fost o simplă numire, atât de firească, încât nici nu-mi dau seama cum de-am îndrăznit să-l întreb ce-l recomandă pe domnul Năstase să administreze peste 6,4 miliarde de euro.
Și deși îmi venea în cap scena din Brigada Diverse, cu „cine vă recomandă?- familia”, am reușit s-o ignor, tocmai în așteptarea unei liste, oricât de scurte, de aptitudini și calități. Nu, nici vorbă. „Dar de ce trebuie să-l recomande ceva? L-am numit”, mi-a răspuns de sus Ponta, aproape enervat că i-am furat un minut din timpul lui prețios, când el ar fi preferat poate să-i mai zică vreo două lui Băsescu.
Cam așa arată comunicarea oficială a lui Victor Ponta. 120 de minute la televizor, 20 de minute la fiecare declarație pe câte un hol al Parlamentului sau în fața sediului PSD, 70% din timpul vorbit dedicat obligatoriu lui Băsescu, plus – mai nou – 10% din timp pentru Crin Antonescu. Adunat cu zilele, ore în șir de pălăvrăgeală de proastă calitate, fără substanță, dar cu un iz puternic electoral. Același iz pe care îl emană de vreo trei ani încoace. „Altceva? Nimic? Atunci hai să vă mai spun eu ceva… O știți pe aia cu Băsescu? Vai, ce-am mai guverna, dacă ne-ar lăsa….”