Prima pagină » Puterea Gândului » Viitorul democrației – „un spectacol emoțional cu marionete”

Viitorul democrației – „un spectacol emoțional cu marionete”

Viitorul democrației - „un spectacol emoțional cu marionete
Yuval Noah Harari. O minte strălucită, chiar dacă nu te simți confortabil cu toate irizările ei.

Evreu (profesor de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim), ateu,  homosexual și vegetarian- o combinație care cheamă la asalt armata tâmbiților – Harari se străduiește sistematic, în fiecare dintre cărțile sale, să demonstreze că liberal-arbitru e o poveste și că exclusiv mecanismele biochimice sunt responsabile de sentimentele, de deciziile noastre. Atunci când – în viitorul previzibil  – revoluția biotehnologică și revoluția tehnologiei informației vor fuziona, vor rezulta „algoritmi Big Data capabili să-mi monitorizeze și să-mi înțeleagă sentimentele mult mai bine decât mine, iar autoritatea se va transfera probabil de la oameni la computer (…). Pe măsură ce guvernele și corporațiile vor reuși să descifreze sistemul uman de operare, vom fi expuși unui val de manipulare, publicitate și propagandă bine direcționat (…)”.  Ca urmare, „viața umană va înceta să mai fie o dramă a luării deciziilor. Alegerile democratice și piețele libere nu vor prea mai avea rost” (Yuval Noah Harari, „21 Lessons for the 21st Century”, Spiegel & Grau, 2018). Semnele acestui viitor se adună în fiecare oră, pentru cine are interesul să le colecționeze (scandalul Cambridge Analytica e doar vârful unui aisberg).

„Referendumurile și alegerile au totdeauna legătură cu sentimentele umane, nu cu rațiunea. Dacă democrația ar fi o problemă de proces decizional rațional, n-ar mai exista nici un motiv ca toți oamenii să aibă drepturi egale de vot ori pur și simplu drept de vot. Avem numeroase dovezi că unii oameni sunt cu siguranță mult mai bine informați și mai raționali decât alții, când e vorba despre chestiuni economice și politice punctuale. După votul pentru Brexit, distinsul biolog Richard Dawkins a protestat, afirmând că majoritatea covârșitoare a publicului britanic, inclusiv el însuși, n-ar fi trebuit să aibă dreptul de a vota la referendum, fiindcă le lipseau cunoștințele de economie și politică: ”.

Însă atunci când „cineva (la Beijing sau la San Francisco) va dobândi capacitatea tehnologică de a descifra și a manipula sentimentele omului, politica democratică va deveni un spectacol emoțional cu marionete”.