„Violențe” domestice în USL

În spatele asigurărilor, tot mai dese și mai ferme, că USL e o structură politică fără fisuri, cetățenii „arondați” se exprimă contradictoriu.

Crin Antonescu a anunțat participarea separată – PNL vs PSD – la europarlamentare; se fac declarații pe tot mai multe voci, vizavi de nominalizarea noilor procurori șefi; amenințările și criticile la adresa lui Victor Ponta venite, în context, dinspre tabăra liberală, inclusiv prin intermediul Antenelor, se întețesc; tinerii social-democrați fac „manevre” de comunicare politică, aplicând teme mai mult decât sensibile, precum cea privind candidatura „ipotetică” a lui Ponta la prezidențiale, în timp ce Antonescu scade în sondaje; Fenechiu se ciondănește cu Dragnea și cu Șova; premierul, cu Frunzăverde; Sorin Oprescu declară în emisiunea „După 20 de ani”, la Pro TV, că i s-a propus, mai voalat sau mai direct, de către foștii săi colegi, să candideze pentru Cotroceni la viitoarele alegeri; Klaus Iohannis afirmă că USL nu este o construcție veșnică.

Din tot acest tablou al momentului, figura lui Victor Ponta apare cel mai bine conturată. Per ansamblu, acesta a lăsat impresia că dispune de înțelepciunea și argumentele necesare pentru a-și tempera orgoliul – în lupta cu Băsescu -, găsind astfel soluții în beneficiul general. A părut conștient de inutilitatea practicării unui joc mărunt și păgubos, care ar fi acutizat, de exemplu, „criza procurorilor șefi”.   
A convins că-și poate conduce acțiunile cu mână fermă, deocamdată ascunsă într-o mănușă de catifea. A jucat – îngroșând pe alocuri – partitura politicianului care știe că nu e înțelept să te cerți cu presa, mai ales cu aceea care, de voie, de nevoie, te-a susținut și probabil, din motive independente de voința ei, o va mai face, măcar până la despărțirea apelor în USL.

Cu toate acestea, și indiferent de prietenia care îi leagă pe cei doi lideri importanți ai USL, realitatea din teren devine tot mai dură.

Afară, Victor Ponta a fost nevoit să ofere garanții liderilor UE cu privire la „stabilitatea politică și predictibilitate în România”, pentru a nu deveni, el însuși, țapul ispășitor al tuturor relelor care i se pot întâmpla țării într-o perioadă de criză, cu mișcări sociale tot mai ferme și cu un FMI mereu mai intransigent. Coabitarea cu Traian Băsescu – vorbim aici de instituțiile reprezentate de cei doi -, parafată printr-un document înmânat liderilor PE și CE, face parte din regula, acceptată, a jocului, indiferent de părerea, presiunile ori de interesele partenerilor de guvernare, care se arată prea puțin impresionați de nevoia de stabilitate internă și foarte preocupați de rezolvarea propriilor probleme.

În aceste condiții, în care PSD se declară aplicat pe actul de guvernare, iar Alianța PNL-PC este focalizată pe încercarea de a-și rezolva stringente probleme interne, e posibil ca fisurile în construcția Uniunii să devină, curând, vizibile.