Vor ajunge președinții francez și american la „întâlnirea cu istoria”?

Macron și Trump – rar două personaje mai diferite. Cel dintâi foarte tânăr pentru pozția pe care o ocupă, dar și foarte cultivat, cel de-al doilea dimpotrivă.

Vizita de stat care a început ieri și va dura trei zile e foarte importantă pentru aspirațiile amândorura. Președintele Donald J. Trump, cu problemele lui interne, cea mai delicată fiind aceea că se află sub investigația unui procuror care anchetează relațiile echipei sale de campanie cu apropiați ai președintelui Trump, acceptat și contestat cu aceeași vehemență într-o societate pe care a divizat-o grav, are nevoie de această legitimare internațională. Președintele Macron, așa cum declarase zilele trecute în interviul de la Fox News, nu e preocupat de situația încurcată a omologului său american, dimpotrivă, îl consideră ca  expresia voinței electorale a cetățenilor Statelor Unite – argument foarte plăcut urechilor gazdei sale de la Casa Albă.

La rândul său, ambițiosul lider de la Palatul Elysee, care s-a branduit pe sine ca lider al Europei și jucător-cheie pe scena internațională, acționând ca atare, are nevoie de o alianță puternică la Washington, pentru a o înlocui pe doamna Angela Merkel din poziția de interlocutor al Americii în Europa, cum fusese cancelarul german pe vremea lui  Barack Obama.

Tensiunile dintre cei doi nu mai contează, nu contează nici îndrăznețul răspuns al lui Emmanuel Macron transmis lui Trump după decizia acestuia de a se retrage din Acordul Climatic de la Paris: „Make the planet great again” (aluzie ironică la sloganul de campanie al președintelui american).

Și Macron dorește să reconstruiască măreția Franței în lume,  iar pentru propriul său prestigiu e foarte important ca în urma acestei vizite de stat să se întoarcă acasă cu câte ceva, făcând compromisuri la limita compromiterii. Ar vrea să obțină maximum, însă experții sunt sceptici că se va allege cu vreo  promisiune semnificativă de la imprevizibila sa gazdă. Primul obiectiv ar fi să-l convingă pe Donald J. Trump să renunțe, în răstimpul care a mai rămas până la jumătatea lunii mai, și să nu se retragă din Acordul nuclear cu Iranul, argumentând că, în lipsa unui plan B, rămâne deocamdată aranjamentul politico-diplomatic cel mai bun. Un al doilea obiectiv e Siria, unde ar mai dori să-i țină pe americani până după negocierile de pace, sperând că în felul acesta Frața și Statele Unite vor izbuti să aibă un cuvânt de spus, peste al Rusiei, Iranului și Turciei care fac jocurile în zonă. Dacă în privința Acordului Trump e constrâns de Israel să nu se răzgândească, iar astăzi, la Casa Albă a calificat documentul ca „nebunesc” și „ridicol”, în ce privește șederea în Siria Macron e într-un gând cu liderii de la Ierusalim. În fine, Emmanuel Macron va discuta și problema derogării permanente la tarifele pe importurile de aluminiu și oțel pentru Uniunea Europeană.

De când a ajuns în America, președintele francez tweetuie exaltat („întâlnire cu istoria”), chiar mai exaltat decât gazda sa, care în urmă cu o oră anunța o conferință de presă comună cu „prietenul” său.