Am uitat când am dat ultima oară cu sapa, dar faptul că-mi amintesc cum se ține și la ce servește înseamnă că am cunoștințe de bază despre agricultură? Ori e de ajuns să știu că porcul nu zboară și roșia nu crește în copac? Sau poate e nevoie de mai mult? Poate trebuie să fac un curs ori un stagiu la vreo fermă ca să-mi însușesc abecedarul agricol? Numai Ministerul Agriculturii îmi va putea spune, prin normele metodologice – încă neredactate – la ordonanța de urgență, care reglementează vânzarea și cumpărarea terenurilor agricole din extravilan între persoanele fizice. Ordonanța, aplicabilă de la 1 ianuarie 2014, stabilește că cine cumpără pământ, dar nu s-a mai ocupat de cultivarea lui trebuie „să facă dovada că are cunoștințe de bază în domeniul agricol”. Dovada trebuie prezentată în fața Autorității pentru Administrarea și Reglementarea Pieței Funciare, formată prin reorganizarea Agenției domeniilor Statului, care îi verifică și pe cumpărătorii cu experiență (au lucrat 5 ani în agricultură sau muncesc pământul în extravilan), cărora li se cer, de asemenea, dovezi. Investitorului în agricultură, cetățean român sau din UE statul îi pretinde, așadar, să aibă calificare în domeniu, deși nu toți ne-am visat Culiță Tărâță, iar în alte activități nu există semenea pretenții. Domnul Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, s-a născut să fie bancher, lucru care însă nu-l împiedică să fie viticultor de succes. Dacă ar fi să-și cumpere la anul prima podgorie, nu știu dacă s-ar califica.
După această primă stavilă în fața cumpărătorilor, ordonanța pune o alta: de vârstă. Spre a împiedica fărâmițarea terenurilor și a-i avantaja pe cetățenii români, se prevede că drept de preemțiune asupra suprafețelor puse în vânzare îl au, în ordine, coproprietarii, arendașii, vecinii, alți agricultori din localitate cu vârsta de până la 40 de ani și statul. Cum a ajuns ministerul la această limită de vârstă, tocmai în agricultură, de unde nu se iese la pensie, tocmai la sat, unde cei care muncesc pământul sunt trecuți de 40 de ani este un mister, pe care doar clarvăzătorul ministru Daniel Constantin îl poate descifra. Prevederea discriminează, totodată, o categorie de cumpărători cu drept de preemțiune, în raport cu celelalte, pentru care nu există limită de vârstă.
Aș vrea să cred că guvernul este interesat de o agricultură solidă, cu ferme mari, deținute de proprietari pricepuți și tineri. Din ordonanță însă lipsesc prevederi care să oprească specula cu terenuri și lăsarea lor în pârloagă, singurele sancțiuni aplicându-se pentru schimbarea destinației și distrugerea infrastructurilor aflate pe acestea. Dar, așa cum rezultă din expunerea de motive, este un act normativ elaborat în grabă, România angajându-se ca, de la 1 ianuarie 2014, să asigure cetățenilor români și membri ai UE condiții egale de dobândire de terenuri agricole prin cumpăre. Drept urmare a calificaților din minister, condițiile nu sunt egale pentru niciunii dintre ei.