Vrem o autostradă pentru turismul de weekend sau una pentru nevoile economiei românești? Câteva soluții pentru Comarnic-Brașov

Acum mai bine de doi ani, când ne amenința că se mută cu cortul pe șantierul autostrăzii Brașov – Comarnic, premierul considera, fără îndoială, că semnarea contractelor pentru acest vis al său transformat între timp în Moby Dick este ca și făcută. În acest scop, oprise cu câteva luni înainte toate procedurile legate de Sibiu – Pitești, pentru ca datele financiare ale autostrăzii de pe Valea Prahovei să fie cât mai bune. Și oprite le-a ținut peste doi ani de zile. În plus, ni se spunea că nu va fi o problemă ca fondurile europene dedicate culoarului de pe Valea Oltului să fie mutate la o autostradă Sibiu – Brașov – Comarnic.

Avertizam, încă de pe atunci, că manevra aceasta nu va avea șanse de succes, pentru că Uniunea Europeană nu își schimbă destinația fondurilor doar pentru că vrem noi să facem autostrăzi pe unde ne duce capul sau ne dictează interesele. Și mai avertizam că tot ce se va întâmpla va fi să pierdem luni și ani prețioși, ca să nu mai spun de banii europeni pe care riscăm să nu-i mai transformăm în infrastructura atât de necesară. Nu că aș fi fost singurul, dimpotrivă, mai toți transportatorii și producătorii din România au făcut, timp de doi ani, un front comun în fața acestei decizii considerate a fi iresponsabile.

Doi ani mai târziu, am pierdut nu doar timpul, ci deja riscăm să pierdem și banii dedicați unui șantier care va începe cel devreme abia la final de 2018 (Sibiu – Pitești), să plătim din banii noștri bucățile de autostradă întârziate nepermis de mult între Sibiu și Nădlac, să pierdem investiții la Dacia și la zecile de furnizori de piese auto de pe ambele părți ale Carpaților, dar și tot influxul de transport dinspre Est (China și-a dublat deja numărul de containere care vin în Portul Constanța și le va dubla din nou, dar noi nu avem centură la nivel de autostradă pentru București, nici măcar nu-s începute procedurile!). Între timp, soluția pentru blocajele de pe Valea Prahovei nu se întrevede nici acum.

Dar nu avem, oare, nevoie de autostradă care să treacă munții pe Valea Prahovei? Nu ar fi minunat să mergem cu mașina la munte pe autostradă, așa cum ne închipuim că se întâmplă în Vest? Da, ar fi minunat și da, avem nevoie. Dar nu cu orice preț, și nici să credem că ea va rezolva toate problemele legate de vârfurile de trafic înregistrate în weekend și de sărbători. În plus, așa cum am arătat mai demult, altele sunt prioritățile reale de transport ale României, nu visul umed de a merge cu mașina personală la cabana de la munte de pe Valea Prahovei. Anul ăsta riscăm să pierdem 1 miliard de euro din cauză că nu finalizăm lucrările deja începute la timp, iar anii viitori riscăm să pierdem alte miliarde de euro pentru că tot acest flux de marfă care se dublează din doi în doi ani ne va gâtui și mai mult șoselele, iar fabricile și depozitele de logistică ce puteau fi construite de-a lungul lui se vor construi, dar nu la noi, ci prin Bulgaria și țările balcanice, care au știut să-și termine infrastructura la timp.

Cu toate acestea, în loc să vorbească zilnic despre urgentarea Sibiu – Pitești și a centurii Capitalei, pentru a termina în sfârșit cap-coadă autostrada de pe principalul coridor de transport internațional, la care să ne racordăm apoi infrastructura, premierul ne vorbește, trist, despre cum s-au pus toți de-a curmezișul visului său.

I-aș reaminti domnului Ponta că autostrăzile nu se fac pentru turismul de weekend, autostrăzile se fac în primul rând pentru transportul de marfă. Iar marea problemă a acestei bucăți de autostradă este că nu și-ar acoperi banii din taxe nici în 30 de ani. De ce? Tocmai pentru că, în ciuda traficului intens de pe acest tronson, puterea de cumpărare a românilor nu acoperă cheltuielile. Și nu, nu mă refer la prețul de 126 de milioane de euro pe kilometru reieșit din contractele guvernamentale, mă refer chiar la prețul de 30-35 de milioane de euro cât ar trebui să coste, de fapt, această bucată de autostradă conform normelor de cost obișnuite în zona montană.

Domnul Ponta știa acest lucru, domnul Șova știa acest lucru, domnul Rus știe acest lucru, iar calea lor s-a blocat tocmai pentru că, dacă nu vor să facă autostrada din banii de la buget, trebuie să-i asigure constructorului alte contracte mai profitabile, din care să-și scoată banii. Iar asta pute a DNA, așa că stop joc.

Există oare soluții chiar și pentru blestemata asta de traversare a munților? Bineînțeles că există. Dar ele țin de o strategie. Unu: traficul turistic trebuie mutat pe infrastructura feroviară, nu cea rutieră, altfel nu se vor rezolva ambuteiajele nici cu două autostrăzi. Să nu ne închipuim cumva că, în plin sezon, în Vest nu se fac ambuteiaje în zonele turistice. Se fac, iar unele dintre ele durează și de două ori mai mult decât blocajele românești, dar dacă ne-am scoate puțin capul din fund am ști asta și nu ne-am mai considera ultimii proști de pe planetă că nu putem ajunge la baza pârtiei cu autostrada. Majoritatea marilor stațiuni din Europa sunt la 10-30 de kilometri de autostradă și nu vreți să știți cât de blocate sunt drumurile de legătură în zilele de vârf de sezon. În schimb, un tren rapid care pleacă din 30 în 30 de minute și care ajunge de la Brașov la Sinaia într-un sfert de oră și la București într-o oră și jumătate îți rezolvă mare parte din stresul aruncat asupra șoselelor. Culmea, aici am avea bani europeni. Dar nu vrem să-i accesăm. De ce?

Și că veni vorba de bani, cu tot deficitul de care se leagă guvernanții, iată că au reușit să aibă un surplus. Foarte bine, poate că dacă refac calculele și nu aruncă toți banii înspre ajutoare sociale și salarii, vor avea de unde scoate 2 miliarde de euro pentru această autostradă, mai ales atunci când banii sunt întinși pe 4 ani. Dar dacă pur și simplu nu sunt bani, înseamnă că pur și simplu nu ne putem permite această autostradă în acest moment. Și nici până în 2020. Și atunci? Ne punem mâinile-n cap și dăm vina pe cadavre politice gen Băsescu?

Nicidecum . A doua soluție, complementară, este să revizuiască costurile autostrăzii în jos de la fantasmagorica sumă avansată și să aleagă un traseu care să fie cât mai ieftin de construit și de întreținut. S-a discutat oare soluția cu construirea autostrăzii până lângă Sinaia exact pe lângă calea ferată în loc să fie cocoțată pe munți sau prin Valea Doftanei, așa cum se vehicula? Sau cât de dificil ar fi să faci pe acolo măcar un drum cu două benzi și sens unic între Comarnic și Sinaia, astfel încât să ai două benzi spre Sinaia pe drumul actual și alte două spre Comarnic prin vale? Nu știu, soluții sunt mai multe, unele merită băgate în seamă, altele nu, dar sunt dispuși cei de la CNADNR și de la Guvern să asculte ce spun specialiștii?

A treia soluție este să identifici zonele în care se realizează principalele blocaje de pe DN1 între Predeal și Sinaia și să le fluidizezi prin soluții punctuale. Să lărgești DN1 în zonele în care poți face acest lucru și să vii cu autostrada dinspre Ploiești până în Comarnic, că nu costă mult. Să faci măcar centura Comarnicului, să lărgești acolo unde poți centura din Sinaia și să poți veni pe două benzi dinspre Brașov până spre serpentinele din Predeal. E fezabil acest lucru, iar costurile ar fi simțitor mai mici decât ale unei autostrăzi.

Concluzia? Dacă vrei cu adevărat să traversezi munții cu cât mai puțin stres, găsești soluții. Nu o singură soluție, ci mai multe. La bani sensibil mai puțini, dar cu efecte dramatice pentru fluidizarea traficului în zonă. Că nu-s la fel de sexy ca o autostradă la botul calului, corect. Dar dacă asta e tot ce ne permitem, hai să le facem.

Totuși, nu știu de ce am impresia că nu costurile cele mai mici au fost căutate timp de trei ani de zile, și nici soluțiile cele mai eficiente din punct de vedere economic. Iar dacă afacerea băieților deștepți a fost stricată, tot ce mai rămâne e să se supere pe sat: ah, n-ați vrut să plătiți 8 miliarde pe 60 de kilometri de autostradă, luați de stați blocați în trafic. Un mod extrem de păgubos de a gândi, de care mă tem că nu vom scăpa prea devreme. Pot doar spera că soluțiile avansate de transportatori și de specialiștii din afara Guvernului vor fi luate măcar în calcul. Speranța, se știe, moare ultima.

Răstimp, repet: prioritatea reală a transportului în România e cu totul alta. Când îi voi auzi pe domnul Ponta și pe domnul Rus că vorbesc cel puțin săptămânal de centura Bucureștiului la nivel de autostradă și de urgentarea Sibiu – Pitești, voi ști că suntem pe calea cea bună. Deocamdată se aude doar o gângureală. E prea puțin, iar noi ne vom trezi peste alți 3 ani că n-am făcut, de fapt, nimic. Iar asta ar fi de-a dreptul tragic.

PS. Apropo, poza de mai sus nu e din România, ci din Franța, de lângă o mare stațiune montană. Să nu credem că o autostradă va remedia definitiv blocajele cauzate de turismul de weekend, mai ales iarna…