Tinerii de până în 35 de ani au votat în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană. Oamenii de vîrsta a doua au votat echilibrat iar seniorii masiv pentru plecare.
Au câștigat seniorii.
Ce înseamnă asta? Aș zice că avem de-a face cu o victorie a mizantropiei răutăcioase, o victorie a celor care nu mai au nimic de pierdut.
De fapt, oamenii aceia care nu mai au timp au votat pentru simplificare. Pentru eliminarea unui pericol pe care îl resimt aproape zilnic când merg la cumpărături sau la medic. Acela de a-și împărți viața cu indivizi cărora nu mai au timp să le explice felul în care văd lumea. E totuși greu să comunici cu instalatorul polonez, constructorul român și dentistul indian. E de-a dreptul enervant să descifrezi accentul sikh-ului de la magazinul din colț.
Ca britanic născut cândva prin anii 50 ai încercat suficient. Dar acum nu mai ai, nici timp nici răbdare. Undeva trebuie să fie un vinovat pentru micile tale necazuri. Și cine poate fi mai vinovat decât străinul. El e cel care îți stă în cale.
E irelevant faptul că tinerii au spus, inclusiv la vot, că le plac străinii. Irelevant a fost și faptul că pe munca străinului a crescut PIB-ul Marii Britanii. E irelevant că străinul nu numai că muncește dar și consumă și plătește taxe. Plătește ca englezul dar e plătit ca străinul. Sunt irelevante toate lucrurile astea. Pentru că bătrânii Michael și Gary s-au săturat. Vor garduri, granițe și liniște.
Unde tânărul vede oportunități, seniorul vede pierderi. Contează prea puțin că și la vârsta înțelepciunii poți uneori să cazi în capcanele unor demagogi care distrug ca să conteze iar de construit nu construiesc decât narațiuni false. Pentru Michael și Gary aceste narațiuni sunt confortabile și suficiente. După ei, potopul.
Vor va avea garduri și granițe dar e puțin probabil că vor avea liniște. Valul ăsta de răcoare care care străbate Europa după votul de ieri are șanse să de transforme în debutul unei noi epoci de gheața care va cuprinde și Marea Britanie indiferent de cât de multă ceață o fi pe Canalul Mânecii. Istoria, ca și clima, nu ține seama de enervări individuale.
Ce am învățat din Brexit? Aș zice că dincolo de lucruri care țin de eșecul globalizării, populism, dispreț și altele asemenea, prima și cea mai importantă lecție e să nu ne ignorăm bătrânii. Când nu mai contează viitorul lor, se joacă cu al nostru.