Prima pagină » Puterea Gândului » Worte, Worte, nichts als Worte. Tot nu avem un proiect de țară

Worte, Worte, nichts als Worte. Tot nu avem un proiect de țară

Worte, Worte, nichts als Worte. Tot nu avem un proiect de țară
Președintele Iohannis, vorbe multe astăzi: un discurs și o alocuțiune.
Discursul – la Reuniunea Anuală a Diplomației Române, alocuțiunea – cu ocazia ceremoniei de depunere a jurământului de credință de către noii ambasadori ai României.
 
O construcție de locuri comune așezate cu grijă, întrețesute cu migală. Ceea ce lipsește fiecărui discurs al Președintelui care vizează politica internă sau politica externă e steaua polară a unui proiect de țară. Restul pare o însăilare de vorbe rostite cu emfază, punctată pe alocuri de o amară ironie involuntară, începând cu faptul că se adresează sublimei diplomații românești.
 
Klaus Iohannis sfătuiește auditoriul să nu piardă „oportunitatea de a consolida viziunea politică românească asupra Europei” și insistă:  „România trebuie să contribuie activ la procesul de reflecție privind viitorul Uniunii Europene”. Însă „o viziune politică românească asupra Europei” nu există. Avem câteva formule-tip și un soi de mantră (parteneriatul strategic cu Statele Unite, apartenența la NATO și UE). Cum am putea avea o imagine asupra locului și rolului României în Europa în lipsa unui proiect de țară?
 
De-aici încolo n-ar mai fi nimic de spus. Și totuși.
 
Președintele e perseverent în demersul său de negare – nu va există o Europă cu mai multe viteze. Și tocmai ce a avut în față, zilele trecute, întruchiparea însăși a Europei cu mai multe viteze, președintele Macron.
 
Vorbește despre proiectata armată a Europei, subliniind judicios  că aceasta trebuie gândită „în deplină complementaritate cu NATO, în nici un caz concurențial cu NATO”.  Dar imediat simte nevoia să bată, straniu, un apropo:  „există lideri relevanți în Uniune care își imaginează aproape o abordare concurențială. Unii lideri tineri”.  
Un derapaj stilistic inexplicabil: „civilizației democratice occidentale, din care zicem noi că facem parte”. Adică, în mijlocul unui cuvântări care se vrea scrobită, Președintele ne face cu ochiul –  zicem și noi, așa…
 
Și – șoc! – discursul se încheie de-a dreptul vanghelizant: „Așadar, nu vă imaginați că vă doresc succes numai pentru dumneavoastră, pe persoană fizică. Vă doresc succes pentru ca noi toți împreună să facem o politică externă ca lumea!”.