Worte, Worte, nichts als Worte. Tot nu avem un proiect de țară
Discursul – la Reuniunea Anuală a Diplomației Române, alocuțiunea – cu ocazia ceremoniei de depunere a jurământului de credință de către noii ambasadori ai României.
O construcție de locuri comune așezate cu grijă, întrețesute cu migală. Ceea ce lipsește fiecărui discurs al Președintelui care vizează politica internă sau politica externă e steaua polară a unui proiect de țară. Restul pare o însăilare de vorbe rostite cu emfază, punctată pe alocuri de o amară ironie involuntară, începând cu faptul că se adresează sublimei diplomații românești.
Klaus Iohannis sfătuiește auditoriul să nu piardă „oportunitatea de a consolida viziunea politică românească asupra Europei” și insistă: „România trebuie să contribuie activ la procesul de reflecție privind viitorul Uniunii Europene”. Însă „o viziune politică românească asupra Europei” nu există. Avem câteva formule-tip și un soi de mantră (parteneriatul strategic cu Statele Unite, apartenența la NATO și UE). Cum am putea avea o imagine asupra locului și rolului României în Europa în lipsa unui proiect de țară?
De-aici încolo n-ar mai fi nimic de spus. Și totuși.
Președintele e perseverent în demersul său de negare – nu va există o Europă cu mai multe viteze. Și tocmai ce a avut în față, zilele trecute, întruchiparea însăși a Europei cu mai multe viteze, președintele Macron.
Vorbește despre proiectata armată a Europei, subliniind judicios că aceasta trebuie gândită „în deplină complementaritate cu NATO, în nici un caz concurențial cu NATO”. Dar imediat simte nevoia să bată, straniu, un apropo: „există lideri relevanți în Uniune care își imaginează aproape o abordare concurențială. Unii lideri tineri”.
Un derapaj stilistic inexplicabil: „civilizației democratice occidentale, din care zicem noi că facem parte”. Adică, în mijlocul unui cuvântări care se vrea scrobită, Președintele ne face cu ochiul – zicem și noi, așa…
Și – șoc! – discursul se încheie de-a dreptul vanghelizant: „Așadar, nu vă imaginați că vă doresc succes numai pentru dumneavoastră, pe persoană fizică. Vă doresc succes pentru ca noi toți împreună să facem o politică externă ca lumea!”.