Zahăr și ulei? Să fim serioși! Guvernul dă pomană electorală de un miliard de euro

În 2004, Mihai Tănăsescu, ministrul PSD al finanțelor, era lăudat cu asupra de măsură pentru că ține în frâu deficitul bugetar, în ciuda faptului că respectivul an era unul electoral.

În 2004, deficitul bugetar a fost unul strâns, 1,4% din PIB, deși au avut loc atunci trei rânduri de alegeri – locale, legislative și pezidențiale. La vremea respectivă, nu se punea problema tăierii unor cheltuieli dintr-o parte care să acopere pomenile electorale în alta, pomeni care erau și atunci cu duiumul. Îndeobște, pomenile electorale se duceau direct în deficitul bugetar. Că, în 2004, nu a fost tocmai un dezmăț în finanțele statului s-a întâmplat din alte rațiuni decât cele de rigurozitate bugetară. PSD era atât de convins de victorie, încât și-a spus că nu are sens să sacrifice echilibrul bugetar pentru următori ani, de vreme ce are în buzunar un mandat de încă 4 ani. Calculul a fost întrucâtva corect, pentru că PSD a pierdut atunci alegerile în mod curios – miraculos pentru adversarii săi, firește.

Nimeni, de atunci încoace, nu a mai riscat.

La alegerile legislative din 2008, guvernul PNL a rupt baierele bugetului. A risipit 2 miliarde de euro din privatizarea BCR și a încheiat anul și cu un deficit bugetar uriaș, de 5,7% din PIB (7,9 mld. euro), la o creștere economică aproape de vârfurile istorice, de 7,9%.

În 2009, an cu alegeri prezidențiale, criza se instalase dureros, dar pomenile din banii bugetului nu au încetat, iar anul a fost închis cu un deficit de 9% din PIB (10,7 mld. euro), dar la o contracție economică de 6,6%.

De când România are acordul cu FMI, de când piețele sunt cu ochii holbați la datoriile unei țări și la deficitele ei, majorând rapid dobânzile în momentul când miros un derapaj, dar mai ales de când România a semnat tratatul european de rigurozitate fiscală, angajându-se să-și reducă deficitul structural la 1% din PIB (ba chiar la 0,5% dacă datoria guvernamentală îi va sări de 60% din PIB), nu mai este posibil să arunci în deficit pomenile electorale.

Prin urmare, trebuia găsit un nou mecanism. Și a fost găsit.

Guvernul se va lăuda azi, când va aproba cea de-a doua rectificare bugatară, că se menține în ținta de deficit stabilită la începutul anului, de 2,2% din PIB (3,3 mld. euro). Dar guvernul mai face ceva la această rectificare: ia banii de la infrastructură și de la proiectele care urmau să fie derulate cu banii UE – 3,9 miliarde de lei, adică aproape 900 mil. euro – și îi dă, în mare parte, primăriilor. Și nu ar fi dramatic pentru că, slavă Domnului, și acestea au nevoie de bani ca de aer, mai ales că 542 mil. lei (123 mil. euro) merg spre drumuri județene și comunale, deci tot în infrastructură.

Problema acestui aproape un miliard de euro este alta: el este luat din banii destinați în legea bugetului proiectelor dezvoltate cu bani europeni nerambursabili (220 mil. euro sunt acum la compania de autostrăzi). Dacă ar fi fost cheltuiți în scopul pentru care au fost prevăzuți în buget, autoritatea de resort ar fi luat facturile și le-ar fi trimis frumușel la Bruxelles pentru decontare. Altfel spus, lucrările ar fi fost plătite în majoritate din banii UE, nu din banii bugetului. Acum că sumele amintite vor fi retrase și mutate la nivel local sau în alte părți, cheltuielile rămân doar ale bugetului de stat. Altfel spus, România pierde aproape 1 miliard de euro, bani ce-i puteau fi decontați, în condițiile în care, în prezent, se află la 36% din absorbția banilor UE, fără speranță că ar putea atinge la finele exercițiulul financiar 2007-2013 un nivel rezonabil de absorbție.

Guvernul se justifică și spune că a făcut aceste modificări în buget ca urmare a celor constatate în execuția bugatară la opt luni, anume un grad de cheltuire a sumelor destinare proiectelor europene de doar 41%. Guvernul sugerează, astfel, că ar fi existat riscul ca banii să nu mai poată fi cheltuiți în puținele luni rămase până la finele anului. Într-adevăr, guvernul a prevăzut la începutul anului 16 miliarde de lei pentru proiectele dezvoltate cu bani europeni, iar, la finele lui august, cheltuise din aceștia 6,7 miliarde de lei, adică 41% din suma totală.

Dar cine a împiedicat instituțiile de resort ale statului să cheltuiască acești bani, pentru că ei sunt destinați proiectelor majore – canalizări, drumuri, autostrăzi?! Aici totul ține de stat, nu de vreo altă instituție din afară care să fi pus piedici.

Dacă ne uităm pe sumele primite de la UE în bugetul consolidat (sume care au fost decontate în baza cheltuielilor de tipul celor pe care guvernul tocmai le taie de la „proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile”), vedem că lucrurile nu stau extraordinar, dar nici foarte rău. Din cele 8,1 mld. lei plănuite în bugetul inițial a fi atrase, au fost luate de la UE, până în august, 4,7 miliarde de lei, adică 57% din suma totală. Dar asta s-a întâmplat pentru că anul trecut s-au făcut cheltuieli (absorbția a fost în 2013 de 2,8 mld. euro, cea mai bună din toți anii de după aderare) care au fost decontate și în lunile din acest an. Acum însă situația este complet blocată. La sfârșitul lui august, Bucureștiul avea cereri de rambursare transmise la Bruxelles de doar 62 de milioane de euro. Cu un astfel de stoc nu este nicio speranță că România va mai lua sume consistente de la UE, până la finele anului. Cum să crească absorbția fondurilor când tu nu cheltuiești banii pe care i-ai alocat acestui scop și nu transmiți, apoi, facturile ca să-ți fie decontate? Ce să-ți deconteze UE, pomeni electorale? Astfel de sume nu se decontează – sunt cheltuieli pe barba ta, pe buzunarul tău. Te privesc.

Guvernul actual nu a procedat ca precedentele, majorând deficitul pentru a face figuri în campania electorală. A făcut însă un lucru la fel de reprobabil. A tăiat banii de investiții, bani ce puteau fi apoi recuperați de la UE (nemaisocotind beneficiile pe care le aduc aceste investiții)  – aproape un miliard de euro – și i-a semănat într-un câmp pe care nu cresc decât spini și pălămidă. Asta va și culege la vremea recoltei: spini și pălămidă de un miliard de euro.

Pe lângă astfel de fapte de mare rafinament financiar, poveștile cu uleiul, zahărul, făina sau suta de lei împărțite electoratului sunt un fleac.