Zâmbetul ironic al crizei: un al doilea mall este la un pas să iasă din faliment după cinci ani, devenind fabrică

Locurile de muncă cu ceva sau mai multă specializare din aceste fabrici, în care s-au investit ani de educație și cursuri profesionale, au fost înlocuite cu simple joburi de vânzători, poate și cu o facultate privată în spate.

Pentru mulți dărâmarea fabricilor și apariția mallurilor în centrul orașelor sau a parcurilor comerciale de la marginea orașelor sunt sinonime cu prăbușirea economiei românești, având în vedere că percepția generală este că România nu mai produce nimic, nu mai exportă nimic și este vândută în totalitate străinilor care scot banii din țară.

Este foarte greu să vinzi publicului datele statistice, care spun că PIB-ul României a crescut de peste patru ori în ultimele două decenii, de la 40 de miliarde de dolari la 180 de miliarde de dolari, iar exporturile au explodat de la 8-12 miliarde de dolari pe vremea lui Ceaușescu la 50 de miliarde de dolari acum. Iar toate acestea cu număr de angajați la jumătate față de 1989 ( 8 milioane atunci versus 4 milioane acum).

Când fabrica în care ai lucrat o viață nu mai există, este dărâmată sau lăsată în paragină, nicio dată statistică nu mai poate fi crezută.

Dar ironic, după 5-6 ani de criză în care o parte dintre malluri și parcuri nu au rezistat, intrând în insolvență și apoi în faliment, roata se întoarce: o parte din malluri sunt la un pas să devină fabrici, capacități de producție pentru investitori industriali.

La începutul lunii august a apărut știrea conform căreia grupul austriac Immofinanz, unul dintre cei mai mari investitori imobiliari din România, va resuscita centrul comercial Armonia din Arad, închis în urmă cu doi ani de zile, prin atragerea unui chiriaș industrial – grupul Leoni Wiring Systems – care vrea să producă acolo cabluri auto.

Peste două săptămâni a apărut știrea că un alt centru comercial, mallul Armonia din Brăila, închis de cinci ani de zile (a fost primul mall care a pierdut lupta) este la un pas să fie cumpărat de un producător industrial italian.

Sper ca această știre să fie adevărată, iar mallul să devină fabrică pentru ca locuitorii Brăilei, o zonă lovită în plin și devalizată politic în ultimii douăzeci de ani  din cauză că a fost condusă de baroni locali, precum Bunea Stancu (Șeful CJ Brăila, reținut pentru abuz în serviciu și conflict de interese, arestat la domiciliu), care nu au făcut nimic pentru oamenii care i-au ales, să se uite cu speranță spre viitor.

Cinci sute sau o mie de locuri de muncă nu vor rezolva situația unui întreg oraș, unde principalul angajator este spitalul județean de urgență și doar unu din cinci locuitori are job, dar măcar este un început.

Probabil că mai sunt centre comerciale în țară care nu rezistă în forma actuală, având în vedere fragilitatea consumului care duce la lipsa chiriașilor de retail. Până la urmă aceste centre se vor transforma în „ceva” care să nu depindă de consum, de portofelul oamenilor.

Exact ca la Armonia Brăila, valoarea actuală a centrelor comerciale pentru proiectele aflate în insolvență, faliment și închise a scăzut atât de mult încât poate fi mai ieftin să transformi mallul într-o fabrică, în care ai deja toate utilitățile, nu mai trebuie să construiești nimic de la zero și unde trebuie doar să aduci echipamentele.

Investitorii și băncile care au dezvoltat și finanțat aceste malluri au pierdut deja cea mai mare parte a banilor, și-au asumat pierderile, iar totul se ia de la capăt, cu alți proprietari, alți chiriași, alt obiect de activitate.

Asta înseamnă că economia respiră, că există alternative pentru un preț al vremurilor, nu pentru visele de a obține prețurile din perioada de boom.

Cu toate că economia României, chiar și formată din multinaționale, este mult mai puternică decât în perioada comunistă, produce și exportă mai mult cu jumătate din oamenii de atunci, percepția generală este exact inversă pentru că peste tot vezi afișe cu – FOR RENT / FOR SALE / CLOSED – pentru că în fața ochilor vedem structuri imobiliare și de producție abandonate în câmp, lăsate pradă câinilor și oamenilor străzii.

Poate curățenia mai rapidă din sectorul bancar, care se întâmplă acum, prin vânzarea creditelor neperformante, ascunse în seifuri în șase ani de criză până au făcut implozie, va reintroduce în circuitul economic aceste structuri, care la prețul timpurilor actuale își găsesc un investitor.

Cu toate că sunt bani pe piață, economia nu-și va reveni și nu vor apărea noi investitori care să creeze locuri de muncă atâta timp cât prețul activelor nu se adaptează la ceea ce poate plăti și face sens economic pentru investitor.

România este o țară foarte scumpă din punct de vedere imobiliar, al chiriilor cerute de proprietar versus puterea de cumpărare și încasările care pot fi obținute.

După cinci ani în care a fost închis, mallul Armonia din Brăila și-a găsit un investitor. Mai rămâne ca proprietarii, dezvoltatorii care stau cu spațiile comerciale la închiriat pe arterele din orașe să-și găsească și ei investitori/chiriași și atunci orașele vor căpăta o altă dinamică, nu vor mai fi „închise”, iar percepția oamenilor despre economie se va schimba.

Poate ce s-a întâmplat cu aceste centre comerciale care au ajuns în faliment în criză reprezintă o lecție de luat aminte și pentru guvern. Atâta timp cât nu susții economia și nu te adaptezi vremurilor, ci doar extragi din ea, s-ar putea ca perioada FOR SALE/ FOR RENT/ CLOSED să fie mult mai lungă, iar oamenii să-și schimbe percepția.