Ziua Națională în țara din suflet

Ca o ironie, soarele se pare că va lumina ca primăvara o Zi Națională în care speranțele au înghețat a iarnă. Precedată de văicăreli oficiale despre banii care nu se găseau pentru parada militară. Pierdută în hărmălaia electorală.   .

Prilej de „striptiz” protestatar la o recepție simandicoasă, de absențe bosumflate și de așteptare înfrigurată cum că unii își vor da în petic în umbra Arcului de Triumf. În 2012, Ziua Națională nu mai este diva (în sensul real și valoros al etichetei) care se scaldă în luminile rampei, ci un element de decor pe care reflectoarele pică doar într-un târziu.

Pradă inevitabilă consumerismului, Ziua Națională este a cazanului de fasole cu cârnați, mai rar a sărmăluțelor și sigur a „tăriilor” care vor fi împărțite în păhărele de plastic. În plus, anul acesta s-a făcut comerț intens cu Tricolorul. Un alt fel de comerț a fost cel cu emoțiile și poveștile. Mai intens și foarte la vedere, că, oricum, de emoții și povești ne ținem tot anul. Este o adevărată industrie care, în funcție de cum tresar conjunctura economică și interesul politic, fie duduie, fie tușește.

POLITICĂ Emil Hurezeanu a primit aviz FAVORABIL/ Cu 32 de voturi „pentru” și 22, „împotrivă”, liberalii vor avea ministru la EXTERNE

16:51

ENERGIE Sebastian Burduja, despre evaluarea acordului E.ON – MVM: „E o chestiune de luni de zile / Întotdeauna vom pune pe primul loc securitatea națională”

16:46

Dincolo de această desfășurare formalistă, de celebrare a istoriei și simbolurilor, sunt cei care privesc spectacolul cu aparentă detașare. Care nu se înghesuie la fasole, la păhărele, la stegulețe. Sunt cei care își pun discret Tricolorul în balcoane sau la porți, nu pentru că le spune președintele. Și când nu îl arborează acolo, îl țin, la fel de discret, pe un raft unde nu se prăfuiește, lângă alte lucruri care le sunt dragi. Care nu se rușinează cu pașaportul românesc. Care refuză să înghită nesfârșitele gargare politice despre România ale șefului de partid „X”, ale premierului „Y”, ale doamnei „Z”.

Nu sunt nici pribegi, nici exilați, nici plecați în războaie. Sunt mulți și sunt oameni obișnuiți. Care tresar când ascultă Imnul, salută Tricolorul, urmăresc cu mândrie ascunsă parada militară, dar care întorc spatele pomenilor festive și ipocriziilor cu aer patriotic. Pentru ei, România este țara din suflet, locul unde o păstrează intangibilă și veșnic apărată.

La mulți ani de Ziua noastră!