„Mirosea a moarte. Un miros macabru de carne carbonizată, sulf și substanțe chimice” Mărturii emoționante ale unui celebru lunetist canadian după două luni în războiul din Ucraina. Ce l-a dezamăgit cel mai tare: „Am fi putut provoca măcel”

În 27 februarie, în urma războiului declanșat de Vladimir Putin, a răspuns  apelului făcut de președintele ucrainean Volodimir Zelenski. După două luni de război în Ucraina, Oliver Lavigne-Ortiz, celebrul lunetist canadian, s-a întors  acasă, în Quebec. Deși a ales să fie alături de familia lui, recunoaște însă că mai are în suflet acea flacără de a se întoarce pe front.

Deși riscurile au fost foarte mari, fiind la un pas să-și piardă viața de mai multe ori, lunetistul canadian a vorbit despre un alt gen de dezamăgire: „pentru majoritatea celor care au venit să lupte împotriva armatei lui Vladimir Putin, alăturarea la o unitate militară a fost o bătaie de cap.”

„Am noroc că sunt încă în viață”, mărturisește Oliver Lavigne-Ortiz, zis Wali, fost soldat al Regimentului 22 Regal, într-un interviu acordat La Presse, în casa lui din zona mare Montreal, potrivit observatornews.ro.

În Donbas, ultima sa misiune!

Ultima sa misiune în regiunea Donbas, într-o unitate ucraineană care sprijinea noii recruți, i-a grăbit decizia de întoarcere acasă. Într-o dimineață, foarte devreme, în timp ce era în tranșee, expus tirurilor de artileri rusești, doi dintre recruți au ieșit din șanț pentru a fuma o țigară.

„Le-am spus să nu se expună așa, dar nu m-au ascultat”, explică Wali. Un foc de obuze „foarte precis” de la un tanc rusesc a lovit apoi lângă ei. Scena descrisă lunetist este teribilă. Canadianul a înțeles imediat că nu mai este nimic de făcut pentru cei doi frați de arme ucraineni care fuseseră loviți puternic:

„Mirosea a moarte, este greu de descris; este un miros macabru de carne carbonizată, sulf și substanțe chimice. Este atât de inuman acel miros… fost o explozie puternică. Am văzut schijele trecând ca niște lasere. Corpul mi s-a tensionat. Nu mai auzeam nimic, a fost cu adevărat violent”

 

Soția canadianului spune că Wali a sunat-o în miez de noapte, la aproximativ o oră după atacul rușilor: „Încerca să-mi explice că au murit doi militari. Cred că voia să-i spun să se întoarcă acasă. Era îngrozitor de calm.”

În cele din urmă, viața de familie a fost cea care a câștigat în fața dorinței de a-i ajuta pe ucraineni, spune Wali.

„Inima mea încă simte să mă întorc pe front. Încă mai am acea flacără. Îmi place teatrul de operații. Dar mi-am împins norocul. Am scăpat nevătămat și m-am gândit în sinea mea: cât de departe pot arunca zarurile? Nu vreau să pierd ceea ce am aici”, spune tânărul tată, care a ratat prima aniversare a fiului său în timp ce el se afla pe câmpul de luptă.

 

 Evaluare dezamăgitoare de pe front

După ce a petrecut două luni în Ucraina, Wali face o evaluare „destul de dezamăgitoare” a desfășurării luptătorilor voluntari occidentali, care a început în martie, în urma unui apel al președintelui Volodimir Zelenski. Numărul voluntarilor care s-au prezentat – peste 20.000, conform diferitelor estimări – a fost atât de mare încât guvernul ucrainean a fost nevoit să înființeze urgent, pe 6 martie, Legiunea Internațională pentru Apărarea Teritorială a Ucrainei.

Din păcate, spune lunetistul, pentru majoritatea celor care au venit să lupte împotriva armatei lui Vladimir Putin, alăturarea la o unitate militară a fost o bătaie de cap.

„Mulți ajung în Ucraina cu pieptul umflat, dar pleacă cu coada între picioare”, continuă lunetistul canadian. În cele din urmă, el însuși a spus că a tras doar două gloanțe în ferestre „pentru a speria oamenii” și că nu a intrat niciodată în raza de tragere a inamicului.

„Este un război al mașinilor”, în care soldații ucraineni „extrem de curajoși” suferă pierderi foarte mari din cauza bombardamentelor, dar „ratează multe oportunități” de a slăbi forţa inamicului, pentru că le lipsesc cunoștințele tehnice militare, rezumă el.

„Dacă ucrainenii ar fi avut procedurile pe care le aveam în Afganistan pentru a comunica cu artileria, am fi putut provoca măcel”, crede Wali. Soldatul canadian, însă, nu-și ascunde dorința de a se întoarce acolo în ciuda tuturor lucrurilor. „Nu știi niciodată când luptătorii străini vor face diferența pe teren”.

Sursa foto: Facebook